Când am înţeles că Florentin Băloşin Gust nu e nici urare, nici vorbă de clacă, nici poreclă, ci numele unui deputat de Dolj, pare-mi-se, credeam că le-am auzit pe toate. Asta până deunăzi când UNPR l-a trimis la televizor pe Haralambie Vochiţoiu. Ca şi când intitulatura şi renghiul pe care soarta l-a jucat imaginaţiei părinţilor n-ar fi fost îndeajuns, Haralambie Vochiţoiu nu s-a dus cu mâna goală, ci cu nişte păreri din care am reţinut ... ăsta, pardon, am înţeles că-i de evitat predicatul ăsta o vreme ... deci am băgat la cap că „Deşi pare un tip aşa mai dur, domnul Gabriel Oprea este foarte sensibil. Acum traversează o ”perioadă mai grea” întrucât şi-a pierdut un camarad”. No, să mai zică ceva răii ăia convinşi că de pierdut, generalul şi-a pierdut caracterul. Nu şi-a pierdut, mă, niciun caracter. Cum naiba să pierzi ceva ceva niciodată n-ai avut? ... Aoleu, numai puţin! Ce-am făcut cu cheia aia? ... Cum care cheie? Cheia de la elicopter. A văzut-o careva? Mă, te pomeneşti c-oi fi pierdut-o!

 ... Cum? Cine? ... Care Cornel? ... Dobriţoiu? Şi ce vrea? Şi-a amintit că ce, mă? Că „Oprea folosea elicopterele Armatei în scop politic, când era ministru al Apărării”? Haideţi domnu Dobriţoiu, nea Cornele, se poate, domne? Păi, ce-aţi fi vrut să folosească, elicopterele din flota de la creşă? Să veniţi cu răutăţi din ăstea tocmai acum când sensibilul traversează o perioadă aşa grea? Dă-o-ncolo de treabă, dar altceva chiar nu vă puteţi aminti? Uite, despre interesul gener ... ăsta, pardon, interesul naţional şi de cum l-a protejat generalul când era mic de vlăjganii din cartier nu vă amintiţi nimic? Azi-mâine parcă şi văd cum o să vă amintiţi să cronometraţi şi ce timp scoate generalul de la o trădare veche la una nouă sau de la cănit la, iată, cătrănit. 

# Ştiţi cum e când în telemeaua proaspătă sapi cu poftă şi dai de-o bomboană agricolă, asta ca să nu zic căcărează? ... Sau, ia stai, de ce să nu zic? Ştiţi cum e când în telemeaua proaspătă dai de-o căcărează?

Convins că face mare brânză, Kelemen Hunor şi-a dat brânci, plonjând ca o căcărează în cazul Gigină de care politicienii trag ca de o roată mare de caşcaval. Băgând de seamă ba că, lovit de scrofuloşenie, Gabi se codeşte, ba că o dă după interesul naţional, liderul UDMR s-a năpustit să ne explice ce ar fi făcut el în locul vicepremierului: „Un pas înapoi!”. Hmm, bată-te să bată de şugubăţ! E ca-n bancul ăla cu Gyuri care după ce dă cu maşina peste Ion, dă şi cu spatele, să fie sigur!

# G. Oprea: „Nu am avut nicio zi de concediu. Eram la serviciu şi se va dovedi”. N-ar fi mişto să avem de-a face cu primul politician prins la serviciu? Cu toate că şi mai mişto ar fi să aflăm că la serviciu, împricinatul a fost prins nu oricum, ci muncind, ba chiar întreţinând pe brânci relaţii de-a dreptul intime cu Coana Speteala! Numai la noi se poate face o anchetă ca să aflăm dacă un ministru, fie el şi mai sensibil, era au ba la muncă. Deşi, câtă vreme venea de la „instituţii ale statului”, e greu de crezut că freca menta sau mai rău, se juca de-a Iohannis şi coloana lui pe Valea Oltului.  

Carnea roşie, carne de (tu)tun!

# Nici n-a început bine să sfârâie scandalul cu carnea roşie cancerigenă ca plutoniul, ştiţi povestea cu studiul OMS, că Asociaţia Română a Cărnii a dezlegat rinocerii: „Studiul e făcut fără discernământ şi fără rigoare ştiinţifică”. Aiurea! Până nu se pronunţă madam Mitoşeru sau măcar Sindicatul Degustătorilor de Ştevie nu mai cred nimic. Dacă nici Asociaţia Română a Ridichioţilor Prinşi Că Mai Scapă şi La Varză (ARRPCMSLV) nu intervine, pe icre trec, fie ele chiar şi mai negre. Şi-ntre ele, evident, trufe. La Organizaţia Devoratorilor de Urzici nu m-aştept să aibă vreo reacţie, decât eventual una alergică. Pe sclifosiţii care se încăpăţânează să trăiască cu ceai şi-apoi se plâng că iar şi-au luat leacurile pe stomacul gol nici nu-i mai pomenesc. Aşa le trebuie dacă după o viaţă de muncă n-au strâns nici de-o trufă.

# Dacă Gigină ar fi avut zile, n-aflam neam câte misiuni urgente l-au inoportunat în acest an pe Gabriel Oprea. Cum n-a avut, am aflat că vicepremierul s-a confruntat cu nu mai puţin de „1.500 de misiuni urgente” de la 1 ianuarie până azi. Acuma, sper că nu v-apucaţi să-mpărţiţi la 10 luni, da? Dacă vă ies 150 de misiuni urgente lunar, ce naiba vă faceţi? Le-mpărţiţi la 30 de zile? Treaba voastră, dar la vreo 5 misiuni urgente şi toate zilnic, zic că nu merită osteneala. Lol. Tocmai acum când, iată: după Arşinel, Muraru şi Mălaimare, şi Cezara Dafinescu a ales să dea UNPR ce-i al Cezarului. Ce mă surprinde e nu momentul ales, ci ce naiba mai aşteaptă Stela. Doamna Stela! Doamna Steelaaaa! Da chiar aveţi nevoie de invitaţii speciale? Că uite ce anunţă piariştii de partid: "Este o mare onoare pentru UNPR ca elite ale societăţii noastre să se alăture unui partid care respectă valorile naţionale româneşti". 

# În caz că v-aţi şi repezit să împărţiţi: din ălea 10 luni aţi scăzut întâi vreo 10 zile, da? ... Nu? Ei, tocmai de asta v-am şi sfătuit să nu vă repeziţi cu socoteala! Mai ales că încă nu-i clar, pentru ce s-a întâmplat, cine va da socoteală, deşi mortul poate fi chiar o variantă absolut viabilă. Nu mai cârâie şi-n cârcă nu-i poate pune un sistem întreg cât poate încă duce. Unde mai pui că, de-mbălsămat, poate fi îmbălsămat să-l ţină minte o antemergătorime-ntreagă! Un rictus vinovat mâzgălit în CV şi nişte vorbeţi fără coloană precis se găsesc.

# O informaţie cu pată neagră-n cerul gurii şi caninii dezveliţi e gata să jure că postacii profesionişti sunt răsplătiţi de partid cu excursii la Veneţia. Nooo, nu pot să cred aşa ceva! Cum adică, mă, să fie răsplătiţi? Păi, postacii nu din simţ civic şi grija faţă de biz ... ăsta, pardon, din grija faţă de contribuabil emit lătrături online când cu obidă, când cu cerbicie? Nu din respect pentru valorile naţionale amestecă-n latrină cu venitalorul cât e ziua de lungă? ... Cum? Excursia la Veneţia e pentru o persoană? O persoană-ntreagă? Şi sejurul de cinci nopţi? ... Întregi? ... Toate?

# Dacă asta păţesc postacii profesionişti, oare ce-or merita habarniştii care de-njurat, înjură după ureche? Uite, o excursie în Siria cu bilet numai de dus, nu oferă nimeni?  

# Ăl mai nou raport Greenpeace România arată că trei hectare de pădure dispar în fiecare oră. Vestea şi mai proastă e că de dispărut, pădurea din România dispare. Cică potrivit datelor furnizate de autorităţi, în perioada 2013 - 2014, Greenpeace a numărat 62 de tăieri ilegale în fiecare zi. Vai de mine şi de mine, e groasă, nene! Adică la câtă pădure încă avem, asta-i tot ce putem: „decât” trei hectare? Tocmai noi, ăştia înarmaţi cu vereştoaye şi aliaţi cu un stat absolut surd la gemetele din pădure? 

# Gândul.info zice că a întocmit şi o hartă cu defrişările ilegale. Bravo, mă, trăi-v-ar vouă cozile de topor, dar o hartă cu defrişări legale, n-are nimeni? Sau măcar una fără defrişări. Bănuiesc că-i de prisos să-ntreb de vreo hartă cu pădurile protejate, este? Zic bine, Vereştoaye?