În urmă cu doi ani, prof. univ. dr. ing. Constantin Oprean şi-a încheiat al doilea mandat de rector al ULBS şi a devenit preşedinte al Senatului ULBS. Despre atribuţiile funcţiei, înfiinţate prin Legea Educaţiei Naţionale din 2011, şi relaţia preşedintele Senatului –rector, Constantin Oprean a vorbit în interviul acordat Vieţii universitare.

- De doi ani sunteţi preşedinte al Senatului Universităţii "Lucian Blaga", o funcţie relativ nouă. Care sunt atribuţiile, comform cadrului legislativ actual?
-  Calitatea de preşedinte al Senatului Universităţii a fost introdusă deoarece din  punct de vedere al guvernanţei universităţilor s-a dorit un fel de separare a puterilor, ca şi la nivel naţional. Senatul universităţii reprezintă într-un fel organul legislativ, iar Consiliul de administraţie e organul executiv, structura operaţională a universităţii;  între rector şi Consiliul de administraţie, compus din prorectori, decanii facultăţilor etc., a intervenit un contract managerial, ce cuprinde planul strategic pe termen de patru ani, un plan care e şi  programul public pe care şi-l propune rectorul la începutul mandatului şi în baza căruia el a fost ales de comunitatea academică. Practic punctele din acest program managerial constituie clauzele prevăzute în contractul managerial semnat de cele două părţi. Rectorul trebuie să justifice programul managerial, s-a angajat faţă de comunitatea academică. Dacă el nu e respectat, atunci pot să apară condiţii clare de suspendare sau destituire.
Această separare nu prea a mers în România pentru că au fost făcute tot felul de modificări la Legea Educaţiei Naţionale. Logic ar trebui ca aceia care sunt în conducerea operativă – rector, prorectori, decani etc – să nu facă parte din Senat; adică ei propun în Consiliul de Administraţie, apoi vin în Senat şi tot ei aprobă...  nu prea e normal. Lucrurile acestea s-au bulversat prin  modificarea Legii, mai mult s-a copiat modelul de la nivel naţional, unde membrii Guvernului sunt membri ai Parlamentului.
-  Cele două organisme din interiorul unei universităţii – Senatul  şi Consiliul de administraţie – lucrează de pe bariere diferite?
-  Senatul şi preşedintele Senatului nu sunt pe altă barieră decât conducerea operativă- adică Rectorul şi Consiliul de administraţie. Lucrul acesta e greu de înţeles deoarece există universităţi în care sunt neînţelegeri între preşedinte şi rector. Ceea ce nu au priceput este faptul că cele două structuri trebuie să lucreze pentru binele universităţii. De pildă, atunci când s-au înfiinţat sindicatele şi patronatele, sindicatele au devenit cei mai mari duşmani ai patronatelor, deşi aveau obiective comune.
- În Universitatea „Lucian Blaga”, cum stau lucrurile?
- La noi în Universitatea „Lucian Blaga”, problema e una clară, iar relaţia preşedinte –rector, Senat - Consiliu de administraţie e una de cooperare şi de sprijin total pentru atingerea acestor obiective, care sunt obiectivele pe care le-a aprobat comunitatea academică. În acest context, există cooperare, există consultări reciproce pentru că Senatul e structura care aprobă proiectele de hotărâre care ajung din Consiliul de administraţie. Există un circuit al documentelor care intră în Senat: trec prin departamente, prin Consiliul facultăţii, apoi prin comisiile de specialitate şi abia apoi ajung în Senat. Senatul nu e o structură care aşteaptă la cotitură, să vadă ce s-a greşit şi să tragă la răspundere. De aceea e o conlucrare foarte bună între preşedinte şi rector; înainte de a propune nişte proiecte de hotărâre, ele sunt discutate. Senatul e cel care îşi propune să nu scoată vreo hotărâre de Senat, decât cea care respectă legea şi atunci Consiliul de administraţie are mintea normală de a propune astfel de proiecte, altfel dă prost din punct de vedere al managementului universitar. Şi atunci e normal să ne consultăm, să vedem cum e bine din punct de vedere legislativ.
De exemplu, în contextul reacreditării ULBS pentru o perioadă de cinci ani a fost prezentat un raport de autoevaluare a universităţii pentru ultimii cinci ani şi a fost elaborată strategia ULBS pentru următorii cinci ani şi sigur că aici am conclucrat cu toţii. Au beneficiat şi de experienţa pe care o au membrii Senatului, de a mea personal, în calitate de rector două mandate. Echipa de audit care a venit aici, a avut un număr însemnat de membri, iar unul dintre evaluatori a subliniat că într-un proiect strategic, la nivel naţional, ULBS a realizat un training pentru univesitarii cu funcţii manageriale, de la rectori la prodecani, un training axat pe managementul calităţii în învăţământul superior. Evaluatorul ARACIS a mărturisit că trainingul şi certificatul i-au fost de mare folos. Spusele lui au fost o recunoaştere a competenţelor în managementul calităţii ale ULBS. Apoi, la şedinţa de închidere, toţi au avut doar cuvinte de laudă; sigur că ne dăm seama şi unde sunt puncte slabe şi unde trebuie să îmbunăţim lucrurile, iar pentru asta Senatul şi preşedintele Senatului, Rectorul şi Consiliul de administraţie conlucrează pentru binele universităţii.

CASETĂ
Preşedintele Senatului ULBS, Constantin Oprean este unul dintre cadrele didactice cu mare vechime în ULBS. A fost aici la începuturile învăţământului superior în Sibiu, iar perioada a lăsat multe amintiri frumoase: „La începuturile universităţii, ale Facultăţii de Inginerie, am participat la realizarea a 4-5 laboratoare pe care le-am dotat de la A la Z. Umblam prin întreprinderi pentru a achiziţiona aparatură. Eram responsabilul Laboratorului de toleranţă şi măsurători tehnice, iar la un moment dat acel laborator a fost cel mai modern din toate universităţile din România. Am umblat prin toate intreprinderile să văd aparatele de măsură şi control. Am sensibilizat şi organele de la acea vreme şi a fost un suport important în sprijinirea acestui nucleu universitar în Sibiu. Am ajuns şi într-o unitate militară, unde era un aparat nou-nouţ de măsură şi control, pe care nu-l cunoştea nimeni. Era un ultraoptimetru, cu o rezoluţie înaltă de măsură şi care urma să fie casat. Şi am reuşit să îl iau, dar cu ce eforturi... A fost greu începutul, dar bucurie a fost mereu pentru că a şi ieşit ceva. A existat o mai mare solidaritate între cadrele didactice, era şi numărul mai mic, eram toţi preocupaţi să facem. Şi numărul de studenţi era mai mic, dar avem satisfacţia că sunt mulţi absolvenţi din acea perioadă care ocupă azi funcţii de răspundere.