S-a dus vorba că în Ţichin­deal sunt "oameni cu carte", după cum scrie monografia profesorului Mihuleţ, ce pre­zintă întreaga poveste a şcolii din sat. Lucrarea por­neşte de la începuturile instituţiei, po­vesteşte despre unirea cu Biserica Romei, care a servit drept premisă a apariţiei de şcoli româneşti în Transilva­nia, despre şcoala în limba română, întemeiată în anul 1780, situaţia religioasă şi şcolară din Ţichindeal, între 1700 - 1898. Astăzi, arhiva Şcolii Nocrich cuprinde şi arhiva Şcolii din Ţichindeal, încă din anul 1898. "Protocolul de cla­sificaţiune şi absenţi", "Regis­trele matricole", "Cataloagele" şi "Cartea şcolii" sunt numai câteva dintre documentele păstrate. Când şcoala a fost înfiinţată, locul de naştere al ei era Chichindal, urmând ca la începutul anului şcolar 1918 - 1919 să apară pentru prima dată, în acte, denumirea de Ţichindeal. Monografia poves­teşte şi despre protocoalele bilingve, maghiaro-române şi despre dispariţia unor elevi. "Nişte notiţe, făcute cu creionul, produc consternare: <<a murit>> apare la 42 de elevi în 1918 - 1919, la 32 de elevi în 1919 - 1920 şi la 22 de elevi în 1920 - 1921. Nu am reuşit să aflu cauza acestei însemnări. Oricum, faptul că la începutul anului şcolar 1918 - 1919 sunt înscrişi 120 de elevi, iar la sfârşitul anului mai sunt doar 85, dă de gândit că o boală sau alt eveniment a produs această scădere dramatică a populaţiei şcolare", scrie prof. Achim Mihuleţ.
Ţichindeal, aproape de dispariţie

De la 72 de elevi în anul şcolar 1947 - 1948, s-a ajuns la 30 de elevi, sau chiar 28 de elevi, în 1945 - 1955. Satul se depopulase, mulţi ţichindeleni mutându-se în alte sate sau la oraş. În anul 2000, directorul coordonator al Şcolii Nocrich a reuşit să reînfiinţeze grădiniţa din Ţichindeal, care funcţio­nează şi astăzi. În anii 1975 - 1976, s-a discutat despre mă­rirea suprafeţei agricole prin dezafectarea unor sate sau prin reducerea suprafeţei vetrei satului. Astfel, Consiliul Po­pular al judeţului Sibiu anunţa atunci că satele Ţichindeal şi Ghijasa de Jos din comuna Nocrich sunt propuse pentru dezafectare şi că oamenii vor fi mutaţi în blocuri construite în zona centrală a comunei. În această perioadă, s-a orga­nizat şi întâlnirea "Fiii satului Ţichindeal", eveniment în cadrul căruia sătenii au discutat situaţia satului şi s-a amânat, astfel, dezafectarea satelor. "Nu putem şti şi nimeni nu ştie care va fi viitorul acestui sat. S-ar putea ca, într-o zi, să moară, să dispară. Să nu uităm însă că la 1543 satul Ţichindeal a fost desfiinţat oficial, datorită depopulării şi, totuşi, el a înviat câţiva ani mai târziu şi a devenit unul dintre cele mai renumite sate ro­mâneşti de pe Valea Hârti­baciului. Să credem în viitorul acestui sat! Credinţa ne va salva, întotdeauna!"
Volumul prof. Achim Mihuleţ cuprinde şi câteva descrieri ale personalităţilor satului, cum sunt Dimitrie Ţichindeal, Theodor Aron de Bistra, Ioan Hidu, protopopul Radu de Ţichindeal, învăţătoarea Lucreţia Ienciu şi notarul Toma Giurgiu.

Despre autor

Autorul monografiei Şcolii din Ţichindeal, Achim Mihuleţ, a făcut parte din prima pro­moţie de absolvenţi cu opt clase, în 1965, în Ţichindeal. După ce a absolvit Liceul Teoretic din Agnita, a urmat cursurile Universităţii "Babeş Bolyai" din Cluj, la Facultatea de Istorie - Filosofie, secţia Istorie, muncind în perioada stu­denţiei. La catedră, i-a plăcut dintotdeauna, în anul 1971 începând să predea ca învăţător şi profesor necalificat la Ghijasa de Jos şi, apoi, la Ţichindeal. Din 1980, a fost, apoi, profesor de istorie la Şcoala Nocrich. Nici astăzi nu a renunţat la catedră, fiind director adjunct al Şcolii Nocrich. Pe lângă activităţile educative, prof. Achim Mihuleţ este preşedintele Asociaţiei Culturale Nocrich şi instructor al echipelor de dansuri româ­neşti ale Şcolii Nocrich.

Povestea şcolilor de pe Valea Hârtibaciului

Miercuri, la manifestarea "Rolul şcolii în comunităţile româneşti de pe Valea Hârtibaciului", la ora 11 a înce­put un parastas de pomenire a dascălilor şi foştilor elevi, la Biserica Ortodoxă din sat. La 11.30 a urmat un program cultural artistic, iar la ora 12 o prezentare de materiale despre câteva dintre şcolile de pe Valea Hârtibaciului. Astfel, despre cei 235 de ani de la înfiinţare a Şcolii din Ţichindeal a vorbit prof. Achim Mihuleţ, despre Colegiul "A. T. Laurean" Agnita a povestit directorul Mirela Petruţ, despre Şcoala Gimnazială Alţâna directorul Cristina Simion, despre Şcoa­la Generală din Bârghiş direc­torul Celina Toader, despre Şcoala Gimnazială din Chirpăr directorul Mihaela Aldea, iar despre Şcoala Gimnazială din Marpod directorul Mioara Prepeliţă. Apoi foştii an­gajaţi ai Şcolii din Ţichindeal au primit diplome de excelenţă. De asemenea, toţi participanţii au primit broşura "Povestea şcolii româneşti din Ţichindeal - cea mai veche şcoală ro­mânească de pe Valea Hârtibaciului - 1780".