Suntem tentaţi, de multe ori, să dăm deoparte, să ignorăm ori să tratăm în grabă veştile bune, preferând să alocăm intervale generoase ştirilor gri, înnorate, care ne încreţesc fruntea şi ne otrăvesc simţirile. Uităm că în jurul nostru înfloresc copacii, încolţeşte iarba, că oamenii pot să zâmbească nu doar să se-ncrunte, să urle, să se vaite. Firescul, naturalul, ni se par de multe ori ieşite din comun. După cum ştiţi, Tribuna a împlinit ieri 129 de ani. Dincolo de cifra care vorbeşte de la sine, de ediţia aniversară, momentul ne-a oferit ceva mult mai de preţ decât nişte cadouri, nişte prime (deşi, n-ar fi fost de lepădat nici alea), şi anume confirmarea bănuielii că numărul acelora care ne îndrăgesc e mult mai mare decât al celor care ne înjură. Mailurile cu vorbe bune au curs şuvoi, telefoanele au sunat întruna, iar pragul ne-a fost călcat de o mulţime de prieteni care au venit să ne strângă mâna şi să ne spună câteva vorbe din suflet. Le mulţumim tuturor. Le mulţumim colegilor din televiziune (Răzvan Marcu - "Raluca şi Răzvan" - Eveniment TV, Alexandra Blejan şi Alex Bica - "Ce bună-i dimineaţa" - Antena 1 Sibiu) care ne-au fost alături în aceste momente, vorbind despre Tribuna, nu ca despre un concurent, ci un coleg, prietenilor noştri dragi Gigi Barbu şi Nichi Ivan, colaboratorului şi cititorului nostru fidel din Passau, Georg Barth şi nu numai lor. O urare sinceră, un apel telefonic dezinteresat, înseamnă enorm. Toate acestea pot părea, pentru cei prinşi în malaxorul cotidian care ne robotizează, lucruri mărunte, simbolice. Ei bine, "mărunţişul" ăsta e colosal, iar simbolul e de-o putere titanică. Tocmai pentru că - de multe ori - suntem prea încovoiaţi de îndoială, n-am crezut că numărul celor care ne vor ura direct viaţă îndelungată va fi atât de mare. Iată că surprizele pot fi şi plăcute. Fără să spunem vorbe mari, fiecare dintre noi a simţit ieri un fior de mândrie, pentru că preţuirea pe care o au cititorii pentru Tribuna înseamnă preţuire pentru fiecare dintre cei care contribuie la apariţia încă unei ediţii. Am văzut ieri emoţie pe chipul multor colegi, am prins din zbor câte un tremur al vocii unora, tremur pe care încercau să-l ascundă. Emoţiile fac parte dintre puţinele trăiri ce nu pot fi trucate, aşa că nu pot bănui pe nimeni de încercări teatrale. Toate aceste balsamice trăiri vi le datorăm dumneavoastră, cititorilor şi prietenilor noştri, cunoscuţi şi necunoscuţi. Pentru un an cortina va cădea peste aniversare, dar povestea merge mai departe. Aşa cum trebuie să continue orice poveste frumoasă, de veche prietenie.