În cazul în care nu ştiţi cine este Sorin Ilieşiu, nu trebuie să aveţi mustrări de conştiinţă, să vă puneţi cultura generală la colţ, în genunchi, pe grăunţe. Domnul Sorin Ilieşiu este senator al României, ales într-un colegiu din Sibiu. Ales, e un fel de a spune, pentru că domnia sa a ieşit învingător la puncte pe fondul unui vot negativ dat în 2012 lui Traian Băsescu şi Emil Boc, exponenţii unui regim căruia i se opunea, atunci, USL. Oricine ar fi fost pe buletinul de vot, oricum l-ar fi chemat, Ilieşiu, Popescu sau Vasilescu, ar fi câştigat alegerile dacă ar fi candidat din partea USL. Carevasăzică, pe domnul Ilieşiu
l-au făcut senator Traian Băsescu şi Emil Boc, prin ricoşeu, cu mâna unora dintre sibieni. Asta e, nu-i pentru prima oară când un personaj rătăcitor ajunge în instituţia de bază a democraţiei, fiind el însuşi surprins de această mutare a destinului. Trecem peste momentele hilare din campania electorală în care domnul Ilieşiu
s-a comportat precum  un papuaş nimerit într-o hală de producţie a componentelor electronice pentru rachete, peste declaraţiile care
i-au binedispus pe jurnaliştii veniţi să vadă OZN-ul pus pe lista de la Sibiu. Şi ajungem la activitatea domnului senator. Care senator nu ştim dacă a mai trecut de atunci prin oraşul celor care, luaţi de valul nemulţumirii, i-au făcut rost de-un serviciu călduţ, pentru patru ani.
N-am auzit ca Sorin Ilieşiu să fi zămislit vreo iniţiativă întru beneficiul sibienilor, dar a continuat să ne amuze prin prestaţiile sale televizate. Problema e că nu pentru asta l-au votat cei care au ales să-i păteze numele cu tuşul de pe ştampila de vot.  Ultima propunere de răsunet a senatorului care - apropo - a trecut la al treilea partid este ridicarea unei cruci în buricul Bucureştiului, pentru cinstirea victimelor regimului comunist. Exact de asta aveam nevoie, de încă un gest strict simbolic, frate cu lectura unui text prin care era condamnat comunismul. Nu contează că victimele comunis­mului trăiesc frustrarea unui trai alături de torţionari nejudecaţi, că se confruntă cu probleme finan­ciare care le înnorează şi mai mult bătrâneţea; nu, domnul Ilieşiu vrea să le ofere un monument. Acelaşi domn Ilieşiu, senator de Sibiu, între noi fie vorba, băgat cam pe gât organizaţiei PNL de la noi. Avem o curiozitate: omul ăsta ne ignoră, ne dispreţuieşte sau a uitat de noi, de vreme ce nu ne pomeneşte în niciuna dintre măreţele sale propuneri? Te pomeneşti că i-au scris sibienii, cerându-i insistent să clădească monumentul ăla în Bucureşti, să aibă şi lupta anti­comunistă de ce se sprijini. Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă gândesc la nea Sorin, îmi amintesc de Agamiţă Dandanache. Ghinio­nul nostru e că Ilieşiu nu e doar un personaj care seamănă cu cineva dintr-o piesă de teatru, ci e cât se poate de real, poţi să-l pipăi şi să urli: "Eu sunt alegătorul, nene Ilieşiule!". Pornit liberal, trecut pe la PLR-ul lui Tăriceanu şi oprit (deocamdată) în staţia PSD, Ilieşiu este unul dintre mulţii tăietori de frunze la câini din Parlament, unul dintre cei care, prin pasivitatea lor, au făcut ca legislaţia din  România să arate ca un maidan năpădit de buruieni.