Ce "Moromeţii", ce "Ion", "Idiotul", "Cel mai iubit dintre pământeni" sau "Război şi pace"? Literatura clasică e răsuflată, faceţi loc, să gareze între degete filele cărţilor denumite tâmp, "literatură motivaţională". "Literatura motivaţională" e bună la orice: la dureri de şale, de portofel, ţine de foame, de sete, de cald, te transformă din măgar în savant, din afon în dirijor şamd. E o modă în rândul generaţiei care abia a scăpat de coşuri să rumege "literatură motivaţională". Adică, nişte cărţi din care poţi (ei na!) învăţa cum să cucereşti dudui inaccesibile, cum să te îmbogăţeşti în cinci săptă­mâni, cum să ai succes în afaceri, să-i domini pe cei din jur, să nu îmbătrâneşti, să fii potent pe vecie, să nu te îmbolnăveşti, să fii sim­patic, să poţi asorta portocaliul la verde şi pe amândouă la roz bon­bon, cum să organizezi un festin dintr-un morcov amărât, o ceapă degerată şi-un pătrunjel ofilit, plus multe alte "trucuri". Imaginaţi-vă că toate aceste lecturi ar produce efecte la nivelul fiecărui cititor: bogaţii s-ar călca pe bătături, simpaticii s-ar îngrămădi pe trotuare, medicii ar deveni şomeri, toată lumea ar zâmbi, n-am mai vedea o frunte încreţită, un om nervos, iar ADN-ul acestei lumi ar urla ca din gură de şarpe, tăvălindu-se în chinuri groaznice. Şi totul, datorită "literaturii motivaţionale", care ţine loc de şcoală, de expe­rienţă, de talent. Tot ce trebuie să faci este să intri într-o librărie, să alegi reţetarul potrivit (în funcţie de dorinţe), să cumperi cartea, să citeşti şi să aplici "secretele". Nu de puţine ori, întrebând vreun student venit în practică ce a citit în ultima vreme, m-am izbit violent de răspunsul: "Citesc mai mult literatură motivaţională!". Mă uit la ei şi-mi spun că, nu peste multe zile, vor deveni miliardari, nemuri­tori, spirituali, convingători, într-un cuvânt, nişte oameni cu ţelurile la picioare. Nu ne îndoim că acest tip de "literatură" aduce bunăstare, însă ea se reduce la cel care a scris cartea şi la cei ce-l înconjoară. Aceas­tă făcătură ambalată într-o hârtie murdară, cu pretenţii literare, nu e decât o afacere născocită de nişte şmecheri care ştiu că nai­vitatea oamenilor e un izvor nesecat, ce poate fi exploatat pe termen lung. Aceste cărţi, crâncene beţii cu apă rece, au devenit lecturile de fală ale unei generaţii pentru care Homer poate fi orice, de la fotbalist la DJ, iar Biblioteca din Alexandria se află, fireşte, undeva în sudul ţării. Asta, dacă nu cumva te pomeneşti că mută Alexandria prin Maramureş.