Corect ar fi fost „prost făcut grămadă”, dar cu expresia „prescurtată” din titlu au fost gratulaţi, reciproc, cel de la volan şi cel de la... ghidon, de către cititori, în comentariile din ediţia online a ziarelor locale care relatau despre recentul accident de la giratoriul din Piaţa Aurel Vlaicu, în care un biciclist a fost accidentat mortal de un autocamion „şcoală”.  Pe lângă acest epitet neonorabil, se mai treceau în revistă toate neregulile din trafic ai căror protagonişti sunt cei pe două sau patru roţi. Mai rămânea să te întrebi „Cine-i (mai) prost (făcut) grămadă? Şoferul sau biciclistul?"
A spune că toţi şoferii sau toţi bicicliştii sunt varză în trafic, ar fi nedrept. La fel cum incorect ar fi să spui că traficul în Sibiu se desfăşoară exact ca în cărţuliile acelea cu scheme şi desene, de le dă la şcoala de şoferi. Sibiul e sufocat de trafic. Asta e drept. Şi pentru că nu e suficient asta, mai avem şi „participanţi” care se ghidează, pe carosabil sau trotuar, după legea proprie, nu cea în vigoare. Şoferi, motociclişti, biciclişti şi pietoni. Care cred că atunci când se dau pe domeniul pu- blic, sunt jupânii jupânilor, iar restul o adunătură de iobagi care există doar cu scopul de a le deranja pe maiestăţile lor: şoferi, motociclişti, biciclişti şi pietoni (asta ca să ne repetăm). Ceva exemple merg aici, negative evident, pentru că cele pozitive sunt nesărate de felul lor.
Ca şofer, de exemplu, eşti grăbit. Veşnic grăbit. Aşa de grăbit încât depăşeşti suta la oră pe Dumbrăvii sau Coposu, asta şi pentru că maşina e aşa de bazată încât „să strâcă” dacă merge cu viteza legală. La fel, tot ca şofer, pista de biciclete este doar o prelungire a locului de parcare iar trotuarul e clar, loc de parcare. Pietonii? Nişte păduchi care nu şi-au permis o maşină la viaţa lor şi de care poţi face bâză oricând, mai ales la zebră, când, în loc să reduci viteza, o calci, să moară fraierul de frică sau măcar să se cace puţin pe el, aşa. Eventual, dacă e un bătrânel care nu e în stare să sprinteze pe trecere la vederea ta, să-i spui şi ceva vorbe de bine care să conţină „băga-mi-aş” şi „boşorog”. A nu vorbi la mobil când eşti la volan e o dovadă că eşti un fraier singuratic şi fără prieteni. Nu pomenim aici de obligatoriile depăşiri pe linia continuă, de încadrarea în giratorii, de acordare a priorităţii, ori de faptul că maşina ţi se „avariază” exact în faţa cafenelei ori bancomatului.
Ca biciclist, regula e să faci pe victima. Ba pistele sunt prea înguste, ba sunt prea scurte, ba prea puţine, ba se plimbă pietonii pe ele, ba şoferii sunt nişte bestii al căror sens al vieţii este să facă zile fripte celui aflat pe două roţi, ba pietonii se plimbă pe aceleaşi piste. Dar la Sibiu, a merge cu bicicleta normal e un lucru stupid. Aşa cum „o calcă” şoferul când face liniuţe, la fel „o calcă” şi biciclistul. Depăşeşte maşini, îţi apare în faţă de nicăieri, la el pistă de (curse de) biciclete e şi carosabilul, şi tro­tuarul şi trecerea de pietoni. A, e semafor? O luăm pe trotuar. E trotuar? E centru? Slalomăm în trombă printre trecători, că suntem cool. Suntem mai mulţi? Ocupăm tot, ca un escadron de cavalerie în atac. Suntem viitorul, suntem eco, suntem discri­minaţi! Avem drepturi! O imagine rară este să vezi un biciclist semnalizând, ori cobo­rând de pe „cycle” pe trecerea de pietoni.
Aşa că la întrebarea din titlu nu putem spune decât că nici şoferul nici biciclistul nu sunt exclusiv proşti grămadă, că „meritul” ar trebui împărţit în mod corect. Cine pierde din asta? Păi, şoferii şi bicicliştii, tot mai rari, care se comportă corect, ca nişte fraieri ce sunt, că nu se prind că regulile de circulaţie, la Sibiu, sunt doar o bază de la care să porneşti în încălcarea lor.