Zi de sărbătoare, duminică, la PSD. Noul şef al celui mai vechi şi mai mare popor politic, Liviu Dragnea, le-a citit colegilor un discurs lung, plin de promisiuni, planuri de viitor, mustind de autocritică. Liviu Dragnea a pus mâna pe nişte găleţi pline cu cenuşă pe care şi le-a turnat în cap, cu zâmbetul pe buze, vorbindu-ne despre proasta imagine a PSD în rândul multor români, fapt care - spune noul cârmaci - nu i se datorează neapărat lui ori contemporanilor săi. Cu alte cuvinte, nea Nelu, Adriene, aţi cam făcut deservicii partidului, de-i puse lumea tot felul de etichete şi măscări pe faţă. Pe lângă autocritica asta despre care vorbeam (produs nou nouţ), Liviu Dragnea a vorbit despre nevoia de a sprijini clasa muncitoare, despre apropierea de intelectualitate, despre apărarea drepturilor celor ce muncesc, recucerirea electoratului din Transilvania. N-a zis rău ce a zis omul, ba a şi ridicat sala în picioare, punându-i pe cei prezenţi să ţină un moment de reculegere în memoria victimelor comunismului, o chestie care, crede domnul Dragnea dimpreună cu strategii dumnealui, va mai înmuia repulsia adversarilor politici. Multe a spus noul şef al social - democraţilor, vorbindu-le celor din sală despre un nou drum, despre o primenire adevărată, debarasarea de trecut, de eradicarea nepotismelor (aici a fost nevoie de analgezice, fiind un subiect dureros) şi, luat de val, mai avea puţin şi ne băga şi una cu "meandrele concretului", de-l acuza nea Nelu de plagiat. Repet: omul n-a zis rău ce a zis, numai că românilor le e greu să uite mineriadele, privatizările dubioase, cârdăşiile din teritoriu, marile baroniade (nu că alţi politicieni, din alte partide, ar fi fost mai breji). Pe vremea când USL ieşea din găoace, Crin Antonescu (mult mai bun orator) şi Victor Ponta promiteau o Românie în care ar fi urmat să trebuiască să păşeşti atent, atât de înfloritoare avea să devină. Azi, USL e mort, iar oamenii au sentimentul că s-au întors de unde plecaseră. Drama lui Liviu Dragnea şi a celorlalţi oameni politici e aceea că nu mai au credibilitate, pentru că predecesorii lor au avut grijă să păcălească electoratul ori de câte ori acesta din urmă le-a dat ocazia. Liviu Dragnea poate fi plin de bune intenţii; amintirea lui Iliescu, Năstase, Rus, Hrebenciuc, Miki Şpagă, Mitrea, Cătălin Voicu, Cosma şi a multor altora păstrează vie în mintea electoratului imaginea unui partid atacat de cariile practicilor dubioase. E valabil şi pentru Gorghiu, Buşoi, Orban, care duc în cârcă amintirea lui Boc, Videanu, Boagiu, Vass, Băsescu, oricât ar încerca să se disocieze de aceste personaje. Lectura câtorva coli A4 nu va putea schimba o percepţie clădită în ani, călită în focurile dezamăgirilor. Oamenii s-au îmbolnăvit de suspiciune, le e din ce în ce mai greu să dea credit unui politician, iar boala asta s-a dezvoltat aici, lent, n-a venit din afară, de departe, adusă de vreun ţânţar rătăcit.