Dansatoare originară din America, a creat un stil expresiv în arta dansului şi a inspirat, totodată, dansul antic grecesc, ce a influenţat coregrafia modernă a secolului al XX–lea. După 49 de ani de succes, Isadora Duncan şi–a găsit sfârşitul strangulându–se. Întâmplător. Înainte să moară, a spus, potrivit documentelor, "Adio, prieteni. Plec spre glorie!".
S-a născut în San Francisco, în 1877, într-o familie modestă , cu numele adevărat de Dora Angela Duncan. A apărut ca balerină în diverse spectacole, dar fără a avea reuşite remarcabile. A reuşit să sperie, însă, un producător de teatru, afirmând că "Am descoperit o artă pierdută de două mii de ani. Vă aduc o idee ce va revoluţiona întreaga noastră epocă", ar fi spus aceasta. Se spune că nu Isadora Duncan ar fi inventat dansul interpretativ, dar că ea a fost cea care l-a ridicat la un nivel înalt şi a făcut mişcările greceşti antice să se inspire de aici. A deschis şi o şcoală de dans în Grünwald, Germania, unde punea la cale coregrafii pe muzica lui Beethoven şi a altor compozitori clasici. De altfel, a realizat şcoli şi la Paris, şi la Moscova, iubind dansul şi etalându-l la orice pas.

Deirdre şi Patrick, copiii săi

La 26 de ani, a legat o relaţie cu scenograful Edward Gordon Craig, cu care a avut-o şi pe fiica sa, Deirdre. Ulterior, Isadora a devenit amanta lui Paris Singer, unul dintre cei 23 de copii ai lui Isaac Singer, autor a numeroase şi semnificative îmbunătăţiri şi inovaţii ale maşinii de cusut. Tânărul i-a dat şapte ani... "de lux", cum spun sursele, precum şi un al doilea copil, pe Patrick. De altfel, copiii erau, bineînţeles, după dans, un al doilea centru al universului său.

Prima încercare

Viaţa sa a fost uşor stăpânită de tragedie şi accidente. Prima sa traumă auto a fost în 1913, la Paris, după ce luase prânzul cu cei doi copii şi era în drum spre sala de repetiţii. Astfel, motorul maşinii închiriate se oprise pe malul Senei, iar şoferul coborâse să pornească la manivelă. Atunci, a văzut că o lăsase în marşarier. Prea târziu a fost să mai salveze pe toată lumea, deoarece maşina o luase la vale şi a căzut în râu, într-o parte adâncă a apei. Poliţia a sosit ulterior, însă nu a reuşit să îi mai salveze pe Patrick şi Deirdre. Isadora, însă, mai avea să înfrunte şi alte tragedii. Astfel că nu şi-a găsit sfârşitul aici.

Să moară... "Aş prefera marea"

În 1922, Isadora a devenit soţia lui Serghei Esenin, poet laureat al Revoluţiei Ruse, mai tânăr cu 17 ani decât ea. Căsătoria lor nu a rezistat, aşa că după un an totul s-a terminat. Bărbatul s-a sinucis în ultima zi a anului 1925, fiind alcoolic şi cu grave probleme de comportament. A murit într-o cameră de hotel, iar înainte de a-şi curma zilele şi-a ars manuscrisele, şi-a tăiat venele de la încheietura mâinii şi a alşternut pe o hârtie o poezie de adio, presărată cu propriul sânge. Şi a murit, spânzurându-se. În aceste momente, fiind marcată tragic de acest act, Isadorei nu i-a trecut prin gând decât propria sinucidere. Într-un bilet, i-a scris unui prieten: "Sunt atât de nefericită, încât mă gândesc adesea să-i urmez exemplul, dar în alt mod. Aş prefera marea".

Sfârşitul unui şal. Şi al unei vieţi

Mai târziu, ajunsese falită. Avea datorii peste datorii şi nu ştia cum să îşi mai "scoată" traiul. Isadora a acceptat, în acest context, sperând că va ieşi din ruine, avansurile unui editor american. Aceasta era interesată de arta lui, dar bărbatul de... aventuri. Duncan a scris despre artă, dar nu a pomenit nicidecum despre propriile relaţii. Nu a putut să iasă din dificultăţi. Într-un showroom, a văzut un Bugatti pe care dorea să îl cumpere, deoarece era un vehicul rapid. A cerut să îi facă proba, iar proprietarul, Falchetto, a mers cu ea să facă acest exerciţiu. În drum, şi-a adus aminte de copila sa, Deirdre, pe care o regăsea în altă fată abia zărită. A doua seară - de altfel, răcoroasă - şi-a aruncat un şal pe umeri şi a urcat în maşină, făcând cu mâna prietenilor săi şi exclamând: "Adio, prieteni. Plec spre glorie!". Şi-a târât şalul pe jos, când Falchetto a pornit maşina. Acesta s-a prins de spiţele roţii din spate a maşinii, care, când a accelerat, s-a smucit, rupând gâtul Isadorei. Falchetto a oprit brusc, iar prietenii femei au alergat către maşină. "Madonna mia! Am ucis-o pe doamnă!", ar fi spus Falchetto. Şalul nu s-a desfăcut de la sine, doar când a fost tăiat. Dansatoarea a fost înmormântată în cimitirul Pere-Lachaise, Paris.