Odată ce calci pragul Teatrului pentru Copii şi Tineret "Gong”, simţi că faci o călătorie în timp şi te întorci în copilărie. Uiţi de toate grijile vieţii şi te afli în lumea magică a poveştilor, pline de culoare şi mister. Această senzaţie este creată de actorii-mânuitori, cei care reuşesc să se transforme într-o mulţime de personaje şi ne oferă o paletă întreagă de diferite emoţii şi stări. Ce înseamnă meseria de păpuşar, cât de importantă este conexiunea între public şi actori şi ce valorează mai mult în formarea acestora, studiile sau talentul? Răspunsurile la aceste întrebări şi nu numai am reuşit să le aflăm chiar de la unul dintre ei, cel care aduce bucurii şi zâmbete spectatorilor, de vreun sfert de secol încoace.

Jeno Major niciodată nu visa să devină un actor. A lucrat în construcţii, apoi a fost tipograf, a încercat mai multe meserii în ţară şi peste hotarele ei şi nu se gândea că, într-o zi, o să fie aşteptat de zeci de copii pe scena teatrului. Totul s-a întâmplat datorită insistenţelor fostei soţii, care l-a convins să-şi încerce norocul şi l-a îndemnat să se înscrie la un interviu. ”La şcoală nu am fost unul dintre cei care recita poezii, n-am excelat în domeniul respectiv. La 30 de ani am început. Am susţinut un examen şi am reuşit. Facultatea am făcut-o mai târziu, fiind deja actor. Anul acesta fac 25 de ani de când sunt la teatru. Nu ştiu cum au trecut, ca un fulger, nici nu i-am simţit”, povesteşte Jeno.

Teatrul “Gong” ca o a doua casă

A debutat în “Broscuţa fermecată”, piesa care nu îşi pierde actualitatea şi este adorată de cei mari şi de cei mici, încă din ziua premierei şi până azi. El nu face diferenţa între spectacole şi “pe fiecare îl iubeşte aparte”, pentru că “fiecare rol i-a adus ceva nou în viaţă”. Jeno recunoaşte că cel mai pretenţios şi complicat spectator este copilul, căci de la el nu poţi să ascunzi nimic şi trebuie să lucrezi la maxim.
”Copilul e foarte sincer, direct şi cinsitit cu el însuşi şi nu face compromisuri. Dacă greşeşti, te faultează. Simţi dacă îi place sau nu îi place imediat. În ultima perioadă de timp sunt mai mulţi spectatori. Am observat ca s-au plictisit de gadget-uri şi vin cât mai des la noi. Eu simt o vibraţie pozitivă de la ei. Uneori, duminica, trebuie să jucăm de două ori acelaşi spectacol, pentru că vin mai mulţi copii şi nu încap în sală. E o satisfacţie deosebită pentru fiecare dintre noi când simţi că eşti susţinut de publicul tău. E un flux continuu de energie”, mărturiseşte actorul.

Alături de colegii săi a reuşit să evolueze pe scenele din mai multe ţări din Europa şi a susţinut spectacole în diferite limbi. Jeno apreciază munca în echipă şi spune că nu există concurenţă între colegii de breaslă, cu toţii se înţelege şi “se simte bine în preajma lor”. Teatrul “Gong” a devenit o a doua casă pentru el, unde îşi petrece zilele, la repetiţii, ori la manifestări. “Sunt diferite spectacole, depinde de complexitatea lor, muncim la ele câteva săptămâni”, spune păpuşarul.


De la un pescar înrăit până la un vegetarian convins

Acum cinci ani, Jeno a descoperit încă o latură a personalităţii sale, şi anume talentul în fotografie, care “odată ce a izbucnit în el, nu îl lasă”, după cum povesteşte.
”Am fost un pescar înrăit. Pescuitul pentru mine a fost ca a doua natură. Dacă nu ieşeam o zi la pescuit, eram bolnav. Acum şapte ani, m-am lăsat de băut, de fumat şi de mâncat carne, am devenit vegetarian şi m-am lăsat şi de pescuit ca să nu mai rănesc peşti. Am început un nou mod de viaţă, un alt fel de gândire. A dispărut pescuitul şi a apărut fotografia. Nu îmi căutam special o ocupaţie, a izbucnit pur şi simplu în sufletul meu. Stătea cumva în mine pasiunea asta, dar la momentul potrivit a ieşit la suprafaţă”, adaugă actorul.

Talentul izbucnit

Jeno consideră că nu poţi să excelezi în arta fotografică dacă nu ai harul de la natură, pentru că tehnica performantă te ajută, dar nu îţi formează ochiul.
”Mi-am luat un aparat ieftin şi am început să mai merg la workshop-uri cu Sorin Onişoru, unul dintre cei mai buni fotografi de peisaje şi de sat românesc. Am devenit prieteni după primul workshop. Am privit tutoriale pe Youtube. Cel mai bine te ajută să faci click-uri, să primeşti feedback-ul de la oameni, ca să înţelegi ce ai făcut bine, şi ce nu. Sunt un peisagist, aproape 95% din lucrările mele sunt peisaje, fac uneori şi portrete, dacă dau de un om interesant. Sunt unii care şi peste zece ani nu ştiu pe ce nişă să meargă, dar eu am fost determinat de la început ca să mă axez pe natură, pentru că o iubesc din copilărie”.
Fotogaful participă la o multitudine de saloane naţionale şi internaţionale. În toamna anului 2017, a câştigat primul său premiu, la o expoziţie din Sibiu. A fost surprins de reuşita sa, pentru că nici nu ştia că participă. Pozele lui au fost trimise de managerul teatrului: ”Am venit la deschiderea expoziţiei şi m-am trezit că sunt chemat pe scenă, că am luat o medalie de bronz”, spune acesta. 

Fotografiile apreciate de National Geographic

Chiar şi în timpul interviului nostru, Jeno a primit un mesaj, în care a fost anunţat că a câştigat încă un premiu la Muntenegru: ”Dacă aş merge peste tot, unde iau premii, ar trebui să fiu tot pe acolo”. Doar de la începutul anului fotograful a reuşit să obţină 35 de medalii, care au completat colecţia lui, alcătuită din o sută de premii.
Recent, talentul fotografului a fost apreciat şi de National Geographic, care a selectat şase poze din portofoliul lui, pe una a publicat-o chiar şi pe pagina lor de Facebook: ”M-am bucurat enorm când am văzut sigla National Geographic pe poza mea”.
În viitorul apropiat, actorul planifică o expoziţie de fotografii, prin intermediul căreia mai mulţi sibieni vor face cunoştinţă cu lucrările artistului. Pentru generaţia actuală de fotografi, Jeno are doar o singură recomandare: ”Să aveţi curaj şi să exersaţi mai mult, pentru ca să şlefuiţi talentul!”, conchide artistul.