Mult mi-au plăcut rândurile Dianei Câmpan, coordonatoarea volumului omagial "Mircea Braga în mijlocul utopiei culturale asumate" (Universitatea "1 Decembrie 1918" din Alba-Iulia, Editura Eternitas, 2018): "Pentru ataşamentul necondiţionat şi pentru răbdarea de a ne fi educat (...) am considerat de cuviinţă, la ceas aniversar, să aruncăm o repede-privire spre vecinătăţile culturale ale Profesorului Mircea Braga. Câţiva aristocraţi ai spiritului, aidoma lui, precum şi câţiva ucenici şi prieteni mai tineri cu care împarte, cu dărnicie, utopia culturii, se regăsesc între paginile acestei cărţi (...)".
Frumos gestul celor care au contribuit la realizarea acestui volum omagial dedicat criticului literar, eseistului, editorului, profesorului emerit, universitarului conducător de doctorate în domeniul filologiei Mircea Braga, care a împlinit în 27 august a.c. "rotunda” vârstă de opt decenii sau 16 lustri, cum ar zice un fost amic calofil.
"Aristocraţii spiritului" - cum îi numeşte Diana Câmpan pe unii dintre semnatarii eseurilor din cuprinsul cărţii - sunt, cu siguranţă, acad. Ioan-Aurel Pop, preşedintele Academiei Române ("Un gând de preţuire”), acad. Dumitru Radu Popescu, directorul Editurii Acade­miei Române ("Pasărea rară"), acad. Alexandru Surdu "Premiul Academiei Române pentru un volum de excelenţă: Mircea Braga, Ecce Nietzsche. Exerciţiu de lectură hermeneutică", Ion Buzaşi ("la aniversară. Elogiul colegialităţii academice: Mircea Braga"), Constantin Cubleşan ("Liderul de grup. Amintiri"), Marcel Mureşeanu ("Casa de sub Catedrală") etc.
Un capitol intitulat "Idei, principii, cărţi"cuprin­de studii despre opera lui Mircea Braga, semnate de critici literari, foşti colegi, foşti studenţi şi doctoranzi ai universitarului: Mircea Anghelescu, Gheorghe Glodeanu, Ion Simuţ, Vasile Muscă, Alina Bako, Mihai Posada, Ioana Bot, Diana Câmpan, Maria-Ana Tupan etc.
În fine, dar nu în ultimul rând, actorul şi literatul Emil Cătălin Neghină îi dedică lui Mircea Braga o "monodramă" intitulată "eretic independent, complex ac­tiv zi şi noapte, bun de tipar".
Pe mine, ca să fiu cinstit, m-au impresionat rememorările foştilor colegi de studenţie de la Cluj, acolo unde şi eu am trăit cinci ani de neuitat, înce­pând din 1963, când Mircea Braga era deja profesor şi jurnalist.
Voi încheia această succintă prezentare spunând, alături de ceilalţi "autori" ai volumului, că Mircea Braga este un autentic om de cultură, cu o operă re­marcabilă şi, cred eu, cu o viaţă împlinită.