200 de ani de la trecerea în lumea veşnică ”Fără Lazăr şi acea şcoală noi până azi n-am fi avut conştiinţa de ceea ce am fost, de ceea ce suntem şi de ceea ce putem deveni.” Ion Heliade Rădulescu ”Şcoala lui Lazăr a fost un centru de lumini de unde se răspândiră raze care înflăcărară în inimile românilor zelul de cultura limbii lor.” Petrache Poenaru ”Lazăr. Cel dintâi învăţător de ideal naţional.” Nicolae Iorga ”El (Lazăr) este unul din marii eroi ai naţionalităţii noastre, deschizător de epocă nouă. El a fost stegarul care a deschis, nu atât prin programe pompoase, cât prin iniţiative clare, îndrăzneţe şi eficace, calea spre mântuirea tot norodului românesc.” Onisifor Ghibu

Personalitatea ctitorului 
de învăţământ românesc - GHEORGHE LAZĂR - ne copleşeşte prin dimensiunile ei:  Apostolul învăţământului şi neamului românesc.  Voievodul culturii româneşti.  Poliglot, erudit, traducător, orator.  Iluminist cu formaţie enciclopedică.  Pionier al învăţământului superior românesc.  Primul autor de manuale de matematică în literatura noastră didactică.  Primul inginer hotarnic / cadastral / geodez din Ţara Românească.  Formator al unei elite de cărturari, intelectuali, profesori, organizatori ai învăţământului românesc, al primilor ingineri.  Regenerator al conştiinţei naţionale.  Formator spiritual al Generaţiei de la 1848.  Generos răspânditor de învăţătură.  Pedagog naţional.
Istoria învăţământului şi istoria gândirii pedagogice româneşti i-au creat lui GHEORGHE LAZĂR o poziţie statuară de excelent ctitor de şcoală. Pentru el ŞCOALA  era ”un mijloc de a intra în rândurile celorlalte popoare luminate.” Şcoala crea drumul  spre lumină, spre lumina culturii. Temelia formării lui ca DASCĂL s-a construit în Avrigul natal, situat la poalele Munţilor Făgăraş pe Valea Oltului, în stânga lui, prin educaţia primită în familia sa de ţărani, prin iniţierea în ştiinţa de carte cu învăţătorul Ioan Popovici Barac, în poveştile populare  şi în ecourile nestinse (atunci) ale Răscoalei lui Horia, Cloşca şi Crişan, 1784. Şi-a desăvârşit intelectul şi caracterul  cu studii de filosofie, teologie, pedagogie, ştiinţe la Cluj, Sibiu, Viena, Carloviţ, construindu-şi cultura iluminist – enciclopedică. La Viena a tradus şi a adaptat cărţi cu profil filosofic, ştiinţific, pedagogic. A fost receptiv la orientările pedagogice moderne (atunci) – filantropinismul german, reprezentat de J. B. Basedow (1724-1790), Ch. Salzmann (1744-1811), J. H. Campe (1746-1818), ce promova un învăţământ plăcut, atractiv, cu o disciplină blândă, sistemul monitorial englez, reprezentat de A. Bell (1753-1832) şi de 
J. Lankaster (1788-1838),  ce susţinea organizarea învăţării cu ajutorul monitorilor, elevi instruiţi mai mari care-i învăţau şi îi controlau pe cei mici. Schiţa lui B. Şt. Delavrancea, ”Domnul Vucea” aminteşte  cu umor de această practică didactică.
Întors la Sibiu, sigur de pregătirea lui, tânărul Lazăr a aspirat la scaunul episcopal din Sibiu şi din Arad. N-a fost să fie. Episcop la Sibiu a venit Vasile Moga (1811-1845)  care i-a încredinţat cursuri de formare a preoţilor la Seminarul Ortodox din Sibiu pe care-l va reorganiza marele Andrei Şaguna şi unde a predat dogmatică, morală, practică liturgică. Intenţia de a pune în practică idei novatoare din punct de vedere pedagogic în privinţa instruirii şi educării viitorilor preoţi l-a deranjat pe episcopul Vasile Moga, discuţiile contradictorii şi pe alte considerente l-au făcut pe tânărul Lazăr să părăsească  Sibiul, să meargă la Braşov unde a stat un timp şi a activat ca dascăl particular al copiilor fostei soţii a logofătului Enache, Ecaterina Bărcănescu. Din Braşov a trecut munţii 
în Ţara Românească, la Bucureşti, unde a atins apogeul exprimării ca profesor şi pedagog.
În vremea aceea, în Ţara Românească, existau şcoli bisericeşti şi domneşti, şcoli particulare, şcoli primare laice. Importantă era Şcoala Grecească de la Mânăstirea Sfântu Sava, înfiinţată de Şerban şi Constantin Cantacuzino, în 1688, transformată de domnitorul martir Con-
stantin Brâncoveanu, în 1707-1709,  în ACADEMIA DOMNEASCĂ. Era cea mai înaltă şcoală din Ţara Românească şi de prestigiu balcanic; aici studiau, alături de tineri români, şi tineri greci, bulgari, sârbi, macedoneni, albanezi. În Moldova funcţiona Academia Vasiliană, 1640, devenită Academia Mihăileană, 1835-1847, Universitatea ”Alexandru Ioan Cuza”, 1860.
Sprijinit de banul Constantin Bălăceanu şi de alţi boieri luminaţi, Gheorghe Lazăr a pledat, în Divan, pentru predarea unor discipline  umaniste şi exacte în limba română. Se adresase deja domnitorului Ioan Caragea Anaforaua  Eforiei şcolilor de către Constantin Bălăceanu, Grigore Ghica, G. Golescu, în decembrie 1817, pentru prefacerea şcolii de la Mânăstirea Sfântu Gheorghe Nou. Se prevedea ca asemenea şcoli să se înfiinţeze şi în alte localităţi – Târgovişte, Câmpulung, Ploieşti, Câmpina, Urziceni, Găieşti, Roşiorii de Vede. În martie 1818 şcoala proiectată de Lazăr s-a mutat la Mânăstirea Sfântu Sava, în august au început cursurile.
”Înştiinţarea către toată cinstea vrednică tinerime”, întocmită de Lazăr, era anunţ, chemare,  îndemn la învăţătură şi program al şcolii, scopul fiind acela ”de a mijloci românilor să intre în rândurile celorlalte popoare luminate”. Acest loc este ”ACADEMIA CU şTIINţE chiar în limba maicii sale”.  Şcoala a fost concepută pe 4 tagme sau niveluri: - începători (nivel elementar – 4 ani), se predau: citire, scriere (nedesăvârşit), ortografie, socotit, catehism, Vechiul şi Noul Testament, gramatică şi aritmetică; - umanioare (nivel gimnazial – 4 ani), se predau: gramatica (desăvârşit), aritmetica, poetica, geografia, retorica, istoria patriei; - complementar (nivel liceal – 3 ani), se predau: geografia, geometria, trigonometria, algebra, geodezia, economia, arhitectura; - cursuri filosoficeşti şi juridiceşti (nivel superior - 3 ani ) – se prefigurau facultăţile de drept, filosofie, ştiinţe.
Se ştie că Gh. Lazăr s-a implicat în mişcarea revoluţionară a lui Tudor Vladimirescu, 1821. A fost sfetnicul lui, a contribuit la fortificarea taberei de la Cotroceni, i-a învăţat pe panduri să mânuiască armele şi să se apere. După trădarea eteriştilor şi moartea lui Tudor Vladimirescu, Şcoala / Academia cu Ştiinţe s-a închis, s-a redeschis în 1822, tot sub conducerea ctitorului ei, până în 1823, când s-a îmbolnăvit grav de plămâni. A fost chemat fratele Onea care l-a dus în satul natal, Avrig, în căruţa cu coviltir, pe cel care luptase şi învinsese prin  înfiinţarea Şcolii / Academiei cu Ştiinţe în Bucureşti. A murit la 17 septembrie 1823, la numai 44 de ani, a fost înmormântat în curtea Bisericii Ortodoxe din Avrig, în vecinătatea casei natale.
Vizionarismul pedagogic al lui Gheorghe Lazăr privind ACADEMIA CU şTIINţE constă în crearea unei şcoli româneşti unitare (cu toate treptele), orientarea laică a învăţământului şi spre domenii practice inginereşti - geodezice, introducerea disciplinelor matematice (aritmetică, geometrie, algebră, trigonometrie), mineralogie, alături de gramatică, logică, istorie, geografie, arhitectură, teologie şi predarea lor în limba română.  A intuit valoarea formativă deosebită a gramaticii şi a matematicii  pentru dezvoltarea intelectuală a copiilor şi a tinerilor. A iniţiat cursuri de măsurători hotarnice, geodezice, formând primele generaţii de ingineri hotarnici – geodezi, din 1818. Gheorghe Asachi a format asemenea specialişti din anul 1813.
 A demonstrat necesitatea absolută a manualelor şcolare. În acest sens, a tradus şi a adaptat, la Viena, primele cărţi cu conţinut ştiinţific, pedagogic şi teologic, fără să reuşească să le publice. A realizat manuale de matematică, unele s-au pierdut, altele au rămas în manuscris, acestea fiind primele din literatura didactică românească: ”Aritmetica matematicească”, 1821, ”Trigonometria cea dreaptă”, 1821 (publicată postum, în 1916, de matematicianul Traian Lalescu), ”Elementuri de Gheometrie”. A realizat şi: ”Gramatica germano-română”, ”Geografia astronomică”, ”Filosofia” (după Immanuel Kant) ş.a. Iniţiativei lui Lazăr de a realiza manuale şcolare i-au urmat creatorii din Şcoala lui Şaguna (a doua jumătate a sec. XIX): Sava Popovici Barcianu, Visarion Roman, Zaharia Boiu, Daniil Popovici Barcianu, Ioan Crişan, Ilarion Puşcariu, Dimitrie Comşa, mai târziu, Petru Şpan.
Alături de manuale şcolare, opera scrisă a lui Gheorghe Lazăr include şi ode, dedicaţii şi discursuri. Mobilizatoarea ”Înştiinţare” s-a adresat tuturor tinerilor din familii de boieri, negustori, indiferent de stare, părinţilor (indirect), aceasta fiind o concepţie umanistă, democratică, am spune astăzi. Meritul deosebit al avrigeanului Gh. Lazăr este acela de a fi pus bazele limbajului matematic şi gramatical  în limba română, demonstrând că limba română este aptă să exprime abstracţii matematice şi gramaticale. A introdus, în limba română, termeni de număr, numitor, punct, linie, dreaptă, unghi, figură, triunghi, dreptunghi, pătrat, romb, paralelogram, trapez, poligon, cerc, rădăcină pătrată, rădăcină cubică (cubicească). A găsit sinonime stângace, dar plastice, unele metaforice, de exprimare matematică. Exemple: ”slovă” – număr, ”pătrat lungăreţ” – dreptunghi, ”patru colţurat” – pătrat, ”rombăit” – paralelogram, ”târţin” – compas, ”frângere” – fracţie, ”sân” – sinus, ”atingătoare” – tangentă, ”coatingătoare” – cotangentă, ”tăietoare” – secantă, ”cotăietoare” – cosecantă etc. În gramatică: ”sângurit” – singular, ”înmulţit” – plural, ”nesăvârşit” – imperfect, ”săvârşit” – perfect, ”preste săvârşitul” – mai mult ca perfect etc.
Generos din fire, Gh. Lazăr şi-a trimis elevi ai şcolii la burse în străinătate, a oprit pe unii dintre ei să-i continue activitatea – I.H. Rădulescu, Petrache Poenaru, Simion Marcovici, Stanciu Căpăţâneanu. Cel mai important fapt a fost dăinuirea spiritului Şcolii lui Lazăr ce a contribuit, decenii, la formarea elitelor intelectuale: I.H. Rădulescu, Petrache Poenaru, Nicolae Bălcescu, Christian Tell, Ion Ghica, Cezar Bolliac, Grigore Alexandrescu, Dimitrie Bolintineanu, Alexandru Odobescu, B. Şt. Delavrancea, Tudor Arghezi, Gala Galaction, pictorii Theodor Aman, Ştefan Luchian, actorul Constantin Nottara, politicienii C.I. Brătianu, Ion I.C. Brătianu, Gheorghe Tătărăscu, Mihai al României şi mulţi alţii.
Şcoala / Academia cu Ştiinţe de la Sfântu Sava a lui Gh. Lazăr a devenit, ulterior, Colegiul Sfântu Sava pe care domnitorul Alexandru Ioan Cuza, în 1864, l-a divizat în Universitatea Bucureşti şi Colegiul Sfântu Sava. În 1857 s-a pus piatra de temelie a Palatului Universităţii Bucureşti, proiectat de arhitectul Alexandru Orăscu. În 1859 s-a înfiinţat Facultatea de Drept, în 1863 s-au înfiinţat Facultatea de Ştiinţe şi Facultatea de Litere. Prin Legea dată de Alexan-
dru Ioan Cuza în 1864, s-a înfiinţat UNIVERSITATEA BUCUREŞTI, a doua ca vechime în România, după Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi, 1860. În 1919 s-a înfiinţat Universitatea Dacia Superioară din Cluj, cu implicarea ASTREI şi a lui Onisifor Ghibu, prima universitate românească din Ardeal.
IN MEMORIAM, posteritatea l-a onorat pe  Gheorghe Lazăr prin ridicarea de monumente în Avrig, Bucureşti, Sibiu, Cluj-Napoca, Pecica (Arad) şi în alte localităţi. A intrat în istoria pedagogiei româneşti prin studii şi cărţi ale specialiştilor. Numele său a fost atribuit unor importante instituţii de învăţământ din Avrig, Sibiu, Bucureşti, Cluj-Napoca, Baia Mare, Pecica (Arad) etc. Au avut loc numeroase evenimente comemorative (150 de ani de la moarte, 1973 – eveniment  UNESCO). 5 iunie, ziua naşterii lui  a fost declarată Ziua Învăţătorului.
Anul acesta, cu prilejul împlinirii a două secole de la trecerea în lumea veşnică a ctitorului învăţământului românesc, s-au organizat manifestări ştiinţifice şi culturale în Avrig şi în Sibiu. În Avrig, locul de naştere al omului de ştiinţă şi pedagogului comemorat, 
s-a organizat, în 16 septembrie, un simpozion în cadrul ediţiei a VII-a a Şcolii Academice ”Gheorghe Lazăr” cu tema ”Gheorghe Lazăr, ieri, azi, mâine”. După cuvântul de deschidere al Primarului Dumitru-Adrian David, după binecuvântarea Preotului Ovidiu Stroie, s-au susţinut, în cadrul sacru al Bisericii cu hramul ”Duminica Floriilor”, comunicări de către: Cosmin-Crăciun Cruciat, Petre Din, Emilian Dobres, Liliana Oprescu, Elena Macavei, Lucian-Dorel Turcu, Anca Sîrghie, Maria  Grancea, Cornel Beldiman. S-au oferit participanţilor diplome şi medalia Gheorghe Lazăr. 
S-a lansat cartea ”Gheorghe Lazăr. Ieri şi azi”, coordonată de Emilian M. Dobrescu şi Maria Grancea.
A doua zi, 17 septembrie, ca într-o veritabilă sărbătoare populară, cu femei şi copii în splendide costume populare, s-a participat la slujbe de pomenire şi de sfinţire a mormântului şi a celor două statui din Avrig, cea de a doua săvârşindu-se în prezenţa sculptorului – autor Radu Aftenie, profund emoţionat de eveniment. L-au evocat pe creatorul Academiei cu Ştiinţe personalităţi locale, ministrul Culturii, Raluca Turcan, primarul Sibiului, Astrid Fodor, Răzvan Pop, directorul Bibliotecii ASTRA, Alexandru Chituţă, directorul Muzeului Brukenthal ş.a. S-au depus coroane de flori.  Evocarea Apostolului învăţământului românesc de la Avrig - GHEORGHE LAZĂR - a fost, cu adevărat,  pe măsura grandorii personalităţii sale şi a activităţii sale excepţionale.

Prof. univ. dr. Elena Macavei