Lucian Blaga s-a născut la 9 mai 1895, în localitatea Lancrăm din judeţul Alba, ca al nouălea copil al familiei. Tatăl poetului, Isidor Blaga, era preot şi se trăgea dintr-o familie de preoţi; mama poetului, Ana, născută Moga, era strănepoata lui Vasile Moga - episcopul românilor ortodocşi din Transilvania (sfârşitul sec. al XVIII-lea - începutul sec. al XIX-lea), care la rândul lui se trăgea dintr-o familie de români din Macedonia, veniţi în Transilvania la sfârşitul secolului al XVII-lea, după spusele poetului.
Lancrămul se află la confluenţa râului Sebeş cu râul Mureş, purtând în decursul vremii mai multe denumiri - cea dintre anii 1309-1336 - La crâng. Între anii 1902-1906, Lucian Blaga urmează şcoala primară în Sebeş - cursurile în limba germană. Între anii 1906-1914, urmează cursurile gimnaziale şi liceale la "Liceul Andrei Şaguna" din Braşov. În această perioadă îi moare tatăl (1909), familia este nevoită să se stabilească la Sebeş. În anul 1910 îi apar primele versuri şi debutează cu poeziile "Pe ţărm" şi "Noapte" în revista "Tribuna" din Arad. În iunie 1914, îşi dă examenul de bacalaureat, obţinând calificativul general de "foarte bine". Pentru a nu fi înrolat în armata austro-ungară, Lucian Blaga împreună cu alţi colegi (D.D. Roşca, A. Oţetea) se înscriu la Institutul Pedagogic-Teologic din Sibiu pe care-l termină ca teolog în anul 1917. În vara anului 1916 (în vacanţă), Lucian Blaga este dus la Viena la fratele mai mare, Lionel, unde-şi petrece vacanţa. Aici o întâlneşte pe Cornelia Brediceanu (era la examen la Medicină), fata compozitorului român Tiberiu Brediceanu (şeful Operei Române din Cluj), de care se îndrăgosteşte, fiind pătrunşi amândoi de aceleaşi sentimente umane, având aceleaşi afinităţi. La insistenţele lui Blaga care urmărea şi îi plăcea filozofia, Cornelia Brediceanu îi face rost de următoarele cărţi pe care i le trimite: "Geschichte der Philosophie" de Kuna Fischer, "Religiöse Erfahrung" de James, "Erkennen und Leben" de Eucken, "Philosophische Kultur" de Simmel. Trebuie remarcat că tot în această perioadă, L. Blaga studiază Teoria Relativităţii şi teoriile ştiinţifice privind geometria neeuclidiană; studiază filozofiile lui Hegel, Bergson, Schelling, Plotin şi alţii. Cu ajutorul prietenei sale Cornelia Brediceanu, îşi publică manuscrisul "Poemele luminii" (debut, 1919) în "Glasul Bucovinei" din Cernăuţi, care la această dată era condus de profesorul universitar, lingvistul, filologul român Sextil Puşcariu (1877-1948). Marele istoric român, N. Iorga, se declară mulţumit şi bucuros de lucrarea "Poemele luminii" a lui L. Blaga. Prin intermediul lui Sextil Puşcariu, Lucian Blaga reuşeşte să-l cunoască pe marele istoric şi om de cultură N. Iorga. Lucian Blaga spune: "Ilustrul profesor scria la o masă, copleşit de manuscrise şi cărţi... Mă simţeam în faţa unei uzine ce-şi declanşa subdiviziunile autonome... Înfăţişarea se pare a fi de dimensiuni asiro-babiloniene. La despărţire, Dascălul ţinu să mă îndemne să citesc mult ca să nu mă epuizez, înainte de vreme, ca atîţia poeţi români. Mă întreb şi astăzi, după atîta timp, de unde şi cum a putut culege impresia că n-aş citi". (Anul 2015 este Anul Internaţional al Luminii şi nu întâmplător - "lumina" oglindită în "Poemele luminii" are pentru noi, oamenii, nenumărate sensuri.) Redau cele două poezii de la începutul "Poemelor luminii":
"Eu nu strivesc corola de minuni a lumii"

"Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină -
şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micşorează, ci tremurătoare
măreşte şi mai tare taina nopţii,
aşa îmbogăţesc şi eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister
şi tot ce-i neînţeles
se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari
sub ochii mei-
căci eu iubesc
şi flori şi ochi şi buze şi morminte."

Lumină
"Lumina ce-o simt
năvălindu-mi în piept când te văd,
oare nu e un strop din lumină
creată în ziua dintâi,
din lumina aceea-nsetată adânc de viaţă?

Nimicul zăcea-n agonie
când singur plutea-ntuneric şi dat-a
un semn Nepătrunsul:
"Să fie lumină!"

O mare
şi-un vifor nebun de lumină
făcutu-s-a-n clipă:
o sete era de păcate, de doruri, de-avînturi, de patimi,
o sete de lume şi soare.

Dar unde-a pierit orbitoarea
lumină de-atunci - cine ştie?

Lumina ce-o simt năvălindu-mi
în piept când te văd - minunato,
e poate că ultimul strop
din lumină creată în ziua dintâi. "
"Lumina" este o poezie de dragoste, unde lumina face parte din substanţa materială şi originară a lumii (lumina e materie).
* * *
După terminarea studiilor teologice la Oradea (Institutul Pedagogic-Teologic se mută din oraşul de pe Cibin-Sibiu, din cauza războiului, la Oradea - oraşul de pe râul Crişul Repede), Lucian Blaga se înscrie în acelaşi an 1917 la Facultatea de Filozofie a Universităţii din Viena pe care o termină în anul 1920, unde-şi ia şi doctoratul cu lucrarea (teza) "Kultur und Erkenntnis" (Cultură şi cunoştinţă). Tot în acest an (1920), pe data de 16 decembrie, se căsătoreşte cu Cornelia Brediceanu. Nu trebuie uitat că la 1 Decembrie 1918, L. Blaga participă la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, manifestându-şi adeziunea de alipire a Transilvaniei la Regatul României. Între anii 1920-1924 se stabileşte la Cluj. În această perioadă editează volumul de poezii "Paşii Profetului", dramele "Zamolxe" şi "Tulburarea apelor". Traduce trei (3) poezii din opera lui Eminescu, în limba germană: "Trecut-au anii", "Afară-i toamnă", "Somnoroase păsărele". Este premiat de Academia Română cu premiul "Adamachi" pentru "Poemele luminii" şi "Pietre pentru templul meu".  Între anii 1924-1926, Lucian Blaga locuieşte la Lugoj la socrul său. Aici editează revista "Cultura" care apare în patru limbi (română, germană, maghiară, franceză). Publică piesele "Fapta", "Daria", "Înviere" şi eseurile: "Fetele unui veac" şi "Fenomenul originar". Revista "Cultura" se transformă în revista "Banatul" şi apare la Timişoara. În revista "Universul literar" apare eseul filozofic "Daimonion". Din data de 1 noiembrie 1926, L. Blaga devine ataşat de presă la Ambasada română din Varşovia (Polonia). După un an, exact la 1 noiembrie 1927, este transferat ca ataşat de presă la legaţia română din Praga (Cehoslovacia). În ţară îi apare piesa "Meşterul Manole". Din 1928-1932, L. Blaga este ataşat de presă în Berna (Elveţia), colaborează la publicaţii elveţiene şi face traduceri din literatura română în limba poporului elveţian. În această perioadă publică în ţară volumul "Lauda somnului" (1929), drama "Cruciada copiilor" (1930) şi "Eonul Dogmatic" (anul 1931). În anul 1930 se naşte fiica poetului, Dorli Blaga. La 1 noiembrie 1932 devine ataşat de presă la legaţia română din Viena. Tot în acest an, 1932, Lucian Blaga, împreună cu D. D. Roşca (filozof român, profesor la Universitatea din Cluj) publică ample lucrări româneşti de filozofie în "Archiv für Geschischte der Philosophie" din capitala Germaniei, Berlin. În anul 1933 participă la înmormântarea mamei sale la Sibiu. Tot în acest an, îi apare volumul de poezii "La cumpăna apelor" şi a doua parte a "Trilogiei cunoaşterii": "Cunoaşterea luciferică". În anul 1934 publică piesa "Avram Iancu". În anul 1935 este ales membru activ al "ASTREI". În anul 1936 este ales membru activ al Academiei Române. Îi apar primele două volume din "Trilogia culturii". La 1 februarie 1937 este numit la Berna (Elveţia), ataşat de presă. În 5 iunie 1937, revine pentru câteva zile în ţară, unde ţine un discurs de recepţie la Academia Română cu tema: "Elogiul satului românesc", spunând fără ezitare "Eu cred că veşnicia s-a născut la sat. Aici orice gând e mai încet şi inima-ţi zvâcneşte mai rar, ca şi cum nu ţi-ar bate în piept, ci adânc în pământ undeva". Tot în acest an termină şi ultima parte din "Trilogia culturii": "Geneza metaforei şi semnul culturii". Vara este vizitat la Berna de Octavian Goga şi Mircea Eliade. În anul 1938, de la 1 aprilie, Lucian Blaga devine ambasadorul României în Portugalia. La 1 octombrie 1938 este numit profesor de filozofia culturii la Universitatea din Cluj. Cursul va fi suplinit de profesorul universitar D. D. Roşca. Tot în acest an, publică volumul "La curţile dorului". În anul 1939, la 1 aprilie, îşi termină misiunea de ambasador în Portugalia. Se reîntoarce în ţară, ocupându-şi funcţia de profesor la Universitatea din Cluj. În anul 1940, George Călinescu, critic literar, istoric literar, prozator român, membru al Academiei române, publică în Revista Fundaţiile Regale Nr. 2 un studiu despre opera poetului Lucian Blaga. Tot în acest an, Constantin Fîntînean publică cartea "Lucian Blaga şi gândirea mitică". În anul 1941, Facultatea de Litere şi Filozofie a Universităţii din Cluj se refugiază şi se stabileşte la Sibiu. Se organizează o grupare literară, un "cerc literar" care este condus de gânditorul spiritual, poetul, filozoful Lucian Blaga. Din "cercul literar" mai fac parte, printre alţii, poeţii Radu Stanca, Ştefan Augustin Doinaş, Ion Negoiţescu. În acest an zbuciumat al războiului (1941), Lucian Blaga reuşeşte să ţină conferinţe de filozofia culturii în capitale europene, de exemplu Viena şi Praga. Publică tot în anul 1941 "Trilogia Valorilor" (un studiu despre gândirea magică). În anul 1942 termină "Trilogia Valorilor" prin cele două cărţi: "Religie şi spirit" şi "Ştiinţă şi creaţie". Aceste cărţi din "Trilogia Valorilor" vor fi criticate de numeroşi teologi, printre care amintesc pe D. Stăniloae. În anul 1943, Lucian Blaga înfiinţează la Sibiu şi conduce revista de filozofie "Saeculum", care apare până în aprilie 1944. Răspunde prin coloanele revistei, filozofului şi psihologului român Constantin Rădulescu Motru (1868-1957), care-l critică pe Lucian Blaga. La sfârşitul anului 1943 (luna decembrie), publică în revista "Saeculum", "Amintiri despre Nicolae Titulescu (1882-1941)". În anul 1944 (luna martie) deschide o conferinţă de presă la Braşov în care elogiază meritul mitropolitului Andrei Şaguna (1809-1873). Datorită bombardamentelor ce urmau să apară la Sibiu (luna aprilie 1944), Lucian Blaga se refugiază într-un sat de munte pe Valea Sebeşului, la Căpîlna. Aici scrie piesa "Arca lui Noe". În anul 1945 scrie piesa "Anton Pann" şi volumul de aforisme "Discobolul". În anul 1946 - universitatea clujeană revine acasă. Lucian Blaga este bolnav şi în ianuarie 1946 este în concediu medical. Elaborează un nou volum de aforisme şi însemnări: "Elanul insulei". În anul 1947, publică cursul ţinut la universitate: "Despre conştiinţa filozofică". Pe perioada 1947-1960 multe din poeziile lui Blaga nu sunt publicate. În anul 1948, profesorul universitar Lucian Blaga de la Facultatea de Litere şi Filozofie din Cluj este scos definitiv de la catedră, conform reformei învăţământului. Pe perioada 1949-1959, Lucian Blaga lucrează ca cercetător (având diferite funcţii), păstrându-i-se titlul (formal) de profesor, la Institutul de Istorie şi Filozofie al Academiei, filiala Cluj.
Se pensionează în luna aprilie 1959. În anul 1950 scrie cartea "Gândirea românească în Transilvania în secolulul al XVIII-lea". Între anii 1951-1953 scrie un roman de factură autobiografică: "Luntrea lui Caron" (titlu dat de fiica scriitorului, Dorli Blaga) - a apărut publicată la Editura Humanitas în anul 1991. Între anii 1951-1955 traduce "Faust" de Goethe. Face traduceri din Lessing. Termină cartea "Esperimentul şi spiritul matematic" şi cartea "Antologie de poezie populară". În anul 1956, la trei decenii de la moartea lui Rainer Maria Rilke - poet austriac (1975-1926) - unul dintre cei mai mari lirici ai lumii, Lucian Blaga îl omagiază în coloanele revistei Steaua, nr. 12, din Cluj, datorită apropierii poeziei sale (creaţiei sale) de opera acestuia (poezie cu sensibilităţi metafizice). În anul 1959 scrie "Fiinţa istorică" care constituie cel de-al treilea volum din "Trilogia cosmologică" - alături de "Diferenţialele divine" şi "Aspecte antropologice". Lucrarea de la început tinde să definească omul ca "fiinţă istorică". Multe din poeziile lui Lucian Blaga apar publicate în reviste precum "Contemporanul", "Iaşiul literar", "Tribuna", "Steaua" şi altele. La 30 noiembrie 1960, Lucian Blaga fiind bolnav, este internat la Clinica Medicală I din Cluj. În februarie 1961 diagnosticul bolii este neoplasm vertebral. Moare la 6 mai 1961. Este înmormântat în 9 mai 1961, în curtea Bisericii din Lancrămul natal, la exact 66 ani de la naşterea sa. Astfel se încheie viaţa unui mare gânditor şi creator de cultură românească; întreaga operă este un mister. Oare de ce Universitatea din Sibiu poartă numele marelui poet şi filozof Lucian Blaga? Răspunsul este simplu: marele filozof şi marele poet Lucian Blaga a lăsat un "strop de lumină" în Sibiu, care a crescut mult pe parcursul timpului, devenind o adevărată "Lumină" (mă refer aici la cultură, învăţământ, educaţie, literatură, ştiinţe în general, etc.). Lucian Blaga a iubit Sibiul, s-a familiarizat cu oraşul, a iubit oamenii, a ştiut să pătrundă în inima şi sufletul oamenilor şi oamenii l-au apreciat şi iubit pe el.
Petru MAREŞ, Nocrich