În Germania, dacă zici ceva rău despre evrei, poţi face puşcărie. Recent, nemţii au fost cei mai "ospitalieri" cu refugiaţi, tot de teamă să nu fie catalogaţi ca rasişti. Cine s-a fript cu ciorbă, suflă şi-n iaurt. * În arhiva lui Picasso au fost găsite numeroase epistole de la admiratoare din lumea-ntreagă, pe plicuri scriind la destinatar "Monsieur Picasso, France". Şi eu sunt celebru pe strada mea: o prietenă din Italia mi-a trimis o felicitare, uitând numărul casei: "loan Dobra, România, Sibiu, str. Xenopol" şi-am primit-o! (I-adevărat că strada e destul de scurtă. Dacă locuiam pe B-dul Vasile Milea probabil că nu mă găsea poştaşul.) * Lucian Boia, un istoric care vrea neapărat să fie băgat în seamă, zice: "Caragiale nu are nicio picătură de sânge românesc. Nici mama, nici tata nu îi sunt români". Dacă o luăm pe arătură, pe urmele lui Boia, români ar trebui consideraţi doar cei născuţi dintr-o mamă dacă şi-un tată roman sau invers, ori noi suntem corciţi cu toate liftele care au trecut pe aici. (Şi cuvântul "boia" vine din turcescul "boya" = ardei iute). Oricum, n-am înţeles ce vrea să demonstreze istoricul: că ne zicem doar, însă nu suntem romani? Şi ce-i cu asta? * Mă întreb (uneori, ca prostul) de ce nici în ziare, nici la radio, nici la tv nu se mai dau ştiri externe, decât rar, când e vreo nenorocire. Pe vremuri, chiar dacă erau "selectate" informaţii externe aveau toate gazetele, inclusiv cele judeţene. Cu ce or fi mai importante veştile despre Oana Zăvoranu, Daniela Crudu, Adrian Minune, Gigi Becali şi alţi cioflingari? * Apar în valuri jurnale şi memorii, scrise de tot felul de inşi, cu mai mult sau mai puţin har. Citesc cât pot, dar "Cartea cu prieteni" a lui Fănuş Neagu n-o egalează nimeni. Vă dau un scurt pasaj despre Adrian Păunescu, cu care numai prieten n-a fost: "Fiindcă a muşcat adânc din losif şi din fraţii săi, aşa cum a muşcat şi din mine, multă lume crede că Păunescu este un fenomen. Eu, care-l ştiu din anii când ştia să tacă şi să asculte, vă declar că oricât i-ar plăcea să se dea în leagănul unei psihologii strâmbe, el se află, totuşi, înscris într-o părere şi-un apogeu de caisă". Pe Fănuş, nici când te-njură nu te poţi supăra, pentru că o face cu har.  * Alex Ştefănescu este un critic literar din generaţia mea, care va să zică ar trebui să avem aceleaşi gusturi literare. Nu. Nu poţi să zici despre Petre Crăciun că este "un Petre Ispirescu al zilelor noastre" decât dacă eşti beat. lon Creangă şi Petre Ispirescu sunt precum Mihai Eminescu în poezie, inega­labili, n-au termen de com­paraţie, precum genial, perfect, beţiv. * Închei... optimist: "Sin­gura modalitate de a-ţi menţine sănătatea e să mănânci ce nu-ţi place, să bei ce-ţi face greaţă şi să faci ce nu vrei să faci" (Mark Twain). Din păcate, are dreptate, doar că avem noi grijă să nu respectăm toate preceptele. (Nici el n-a fost uşă de biserică şi a trăit 75 de ani. Destul!) Vorba unui prieten medic: "Mă, la bătrâneţe tot beteag eşti".