Eugen-Nicolae Rotărescu a reunit, zilele trecute, iubi­torii literaturii din Sibiu, graţie unei noi provocări. Dacă până acum cititorii erau fa­mi­liarizaţi doar cu preocu­pările domniei sale din domeniul cercetării ştiinţifice, de această dată, un public numeros a fost încântat să participe la lansarea unui roman poliţist. Nu este vorba de un roman care să pună în valoare un poliţist clasic, după formula Agatha Christie-Poirot sau formula Dashiel Hammett-Marlowe ci un poliţist contemporan, dar în măsură egală tradi­ţional-pitoresc, un personaj de roman privit în oglindă. Emilian Sădeanu din cartea lui Eugen Rotărescu - intitulată "Sincope ... până la crimă bestială" - este un fel de comisar Moldovan - per­sonaj creat de Sergiu Nico­laescu- doar că acesta nu este un acuzator, ci un investigator elitist, a cărui armă nu este pistolul şi agerimea mişcării, ci puterea minţii şi a interpretării informaţiilor. Romanul lui Eugen Rotă­rescu se bazează pe o logică detectivistică infailibilă în care sunt puse în evidenţă calităţile "anchetatorului" - cu spirit aristocrat. Este un comportament atipic proce­durilor de anchetare, în care predomină exerciţiul unei meserii şi tratarea profesiei ca pe o artă. Rechizitoriu-discurs încalcă regulile retoricii şi aduce în prim plan un demers demn de un misionar creştin. Prof. dr. Dan Ioan Bogdan, prof. univ. dr. Alexandru Hudiţeanu, gr.r. Nicolae Langa, poetul Ovidiu Repede, editorul Ioan Pă­rean, au oferit cadre diferite de abordare critică. Recen­zorii au apreciat vocaţia scrii­toricească, grila de lectură, puterea narativă, cadrele emoţionale şi cele legate cu inflexiuni platoniene şi/sau schopenhauer-iene, ştiinţa observaţiei, considerând că " între personajele romanului şi persoanele de la care autorul porneşte se poate pune semnul egalităţii cu inflexiuni aferente spiritului literar". Au mai fost făcute referiri la limbajul care îm­bină spectaculos neologis­mele cu argoul, la aluziile pline de ironie, dar şi încăr­cate de un umor britanic la adresa contextului social -generatorul tragicei întâm­plări. Au fost şi voci care au lăudat autorul pentru imagi­nea oferită criminaliştilor - con­sideraţi componeţi ai aşa zisei "Poliţii ştiinţifice", constituită din specialişti care au nevoie de un alt fel de probe decât "Marlowe sau Poirot". Romanul nu duce lipsă nici de suspans. Am putea bonifica scriitura romancierului Rotărescu cu calitatea aurei psiho­logice, ceea ce încetineşte uzura inevitabilă a roma­nelor bazate pe o tehnic[ a tipului de criminalitate in­vestigată. Aidoma roma­nelor poliţiste clasice, ro­manul lui Eugen Rotărescu are şansa de a fi actual şi peste timp, graţie "comi­sarului-autor" de a intra în papucii unei realităţi de­venită istorică, fapt pentru care cartea domniei sale rămâne mereu atractivă/interesantă.