A trecut un an de când pilotul Adrian Iovan și-a pierdut viața, în urma accidentului din munții Apuseni. Ieri, pilotul a fost comemorat în munții Apuseni, printr-o ceremonie emoționantă la care a participat și fosta sa soție. Aceasta a mers la locul accidentului cu un avion de jucărie pe care l-a lăsat la fel ca anul trecut la troița construită în memoria soțului său și a rezidentei Aurelia Ion. Nefericitul eveniment a rămas viu și în memoria sibienilor, care au făcut publică o poezie scrisă anul trecut, la câteva zile după teribilul accident aviatic. Prezentăm, așadar, o poezie scrisă de Petru și Pavel Puiu, prin care cei doi îl omagiază pe pilotul Adrian Iovan.

 

"Demult se tot povestește că aviația îți dă senzația și te învață să iubești,

Să iubești, să prețuiești oameni, animale, mașini și motoare,

Dar mai ales avioane.

Iovane, aviator vestit, încă neîmbătrânit, pe toți tu ne-ai uimit!

Chiar căzând te-ai înălțat și spre ultimul tău zbor ai decolat.

Nimic nu a fost întâmplător când te-ai făcut tu aviator,

Multă lume ai plimbat, sus spre cer i-ai ridicat,

Prin văzduh i-ai legănat, mereu fiind aclamat.

Ai fost om cu suflet mare, cu pasiune la avioane,

Așa ai fost construit, de oameni să fii iubit,

Om de omenie aleasă, cu cei șapte ani de acasă.

Unii te-au mai invidiat, fiindcă ai fost frumos bărbat,

Pentru alții, un simbol, aș putea chiar să spun

Vuia, Vlaicu și Iovan, aviatori ai acestui neam.

Pilot tânăr pensionar, nu ai putut la sol să stai,

Te-ai apucat să predai la piloții cei mai tineri

Ce știai tu face bine, sfaturi, cu o vorbă bună

Cum să țină manșa în mână, să nu-și piardă cumpătul

Când se întețește vântul, de ger să nu le fie frică

Când se face gheață pe aripă, cu mult calm și sânge rece,

Ai știut prin toate trece un exemplu în aviație

Pentru noua generație, însă fără decorație.

După ultima aterizare te-ai stins ca o lumânare,

Ai rămas blocat la mansă, fără să mai ai vreo șansă,

Soarta ți-a făcut mormânt sus, pe al nostru templu sfânt,

O întreagă Românie a sperat să-ți fie,

Dar alta ți-a fost misiunea, să părăsești tu lumea.

Ai apus... în Apuseni... în munți auriferi,

Într-un loc plin de verdeață, Dumnezeu să te odihnească,

Căci din Țara Moților ți-ai luat zbor nemuritor, Unde porțile cerului pentru tine au fost deschise

Spre zările infinite. Noi... românii vom păstra

Veșnic amintirea ta.

Cu acordul moților și-n asentimentul lor,

Ca un gest sentimental, de-acuma într-un an,

Locul acela de pe deal să primească denumirea

"Sus la Crucea lui Iovan",

Unde moții te-au căutat, fără să aibă aparatură,

Doar cu o lanternă-n mână și în suflet cu credință

Au avut gândul curat și Dumnezeu i-a ajutat

Pe oameni i-au salvat.

Aș putea chiar să spun

Că în noaptea aceea s-au întâmplat minuni,

Eroi din al nostru neam, Horea, Cloșca și Crișan

Le-au dat moților semnal, de au putut ei să găsească,

Pe întuneric și pe ceață, și să poată fi salvată

O elită adunată laolaltă, dar nimic întâmplător,

Deoarece și dânșii, la rândul lor, au salvat viețile pacienților.

Asta am putut vedea noi, EROI SALVAȚI TOT DE EROI.

OAMENI... voi, conducători... să luăm toți exemplul lor,

Celor din Țara Moților! Ei nu știu ce-i viclenia, au în suflet OMENIA.

BRAVO!!! BRAVO!!! CINSTE LOR, RESPECT ȘI ONOARE MOȚILOR"

(23 ianuarie 2014, Petru și Pavel Puiu).