Virgil Lazăr şi loan L. Danciu au publicat o cărticică frumoasă din toate punctele de vedere şi interesantă, intitulată inspirat "Saşii transilvăneni. Despre lucrurile bine făcute" (Casa Cărţii de Ştiinţă, CIuj-Napoca, 2014). Pe colegul şi prietenul nostru Virgil Lazăr îl ştim de-o viaţă (născut în Laslea, la 17 mai 1931), timp de 49 de ani corespondent al ziarului România liberă (1950-1999), în prezent stabilit în oraşul de pe Someş, dar mereu cu privirea şi gândul îndreptate spre locurile de baştină. Spuneam "cărticică" pentru că este subţire cantitativ (70 pagini), dar substanţială calitativ, vorba latinului: "Non multa, sed multum". Capitolele pe care este structurat volumul sunt: Sibiu, o mică Germanie, implementată în inima Transilvaniei, Biografii însângerate, Perla Târnavei Mari sau Nürnbergul Transilvaniei, Bistriţa. Oraşul cu blazonul Renaşterii, Deportarea. O dramă umană de proporţii pentru saşi, Umăr la umăr. În Cuvânt înainte, autorii scriu într-un loc: "(...) Moştenirea pe care ne-au lăsat-o saşii este de mare amploare şi cuprinde, în general, toate domeniile. Să amintim, pentru început, frumuseţea, trăinicia şi funcţionalitatea cetăţilor lăsate, care în timp au devenit burguri bine organizate: Sibiu, Sebeş, Bistriţa, Mediaş, Sighişoara, Braşov şi Cluj. Între zidurile lor s-au dezvoltat şi diversificat meşteşugurile, ducând mai târziu la organizarea breslelor pe domenii, ceea ce a impulsionat viaţa economică şi schimburile comerciale (...)" Sunt omagiaţi câţiva dintre oamenii de seamă ai acestor meleaguri, care şi-au pus amprenta pe dezvoltarea economică, socială, culturală a Transilvaniei, dacă ar fi să-i amintim doar pe Carl Wolff, Gustav Nussbacher, losif Datky, Andreas Rieger, Klosius Barth, Martin Ghofmaister, Wolf von Aichelburg, Franz Xaver Dressler, Emil Sigerus, Hans Otto Roth, Horst Klusch, Emil Fischer, Hans Hermann, Oskar Bock, Evald Zwaer, Paul Philippi, Hermann Fabini, Thomas Nägler etc. Voi încheia cu vorbele lui Lucian Blaga, care spune că saşii au venit, au constatat cu steagurile direcţia vântului, au stabilit cu nările gradul de umezeală şi au cercetat cu mâna stratul de humus din sol. Şi apoi au ales unde să se aşeze. Pe cât de benefică a fost venirea lor în Ardeal, pe atât de nefericită a fost - pentru ei şi pentru noi - plecarea lor. P.S. Cei interesaţi pot cumpăra cartea de la librăria-cafenea Erasmus (lângă Biblioteca Astra, str. Mitropoliei nr. 30)