Timp de 70 de ani  Micuţul sau Ţugul

 cum era alintat, a fost prin­cipalul mijloc de transport pe cele două văi, Valea Apoldului şi Valea Hârtibaciului. A transportat lemne, sfeclă, cereale, vite, mărfuri comer­ciale pentru Agnita şi satele din zonă, poşta şi mai ales oamenii care aveau treburi în oraşele Sighişoara, Agnita şi Sibiu. Şuiera scurt când trecea noaptea prin sate, trezind oamenii şi contribuind la creşterea natalităţii şi lung, ca un vaiet, când ducea căta­nele în armată, mărind jalea mame­lor şi a mândruţelor. A fost arte­ra care a îmbogăţit viaţa mate­rială şi spirituală a acestei zone.
Apoi în 1965, având vocaţia distrugerii, comuniştii încep desfiinţarea ei şi legătura dintre Sighişoara şi Agnita este întreruptă. Aceeaşi vocaţie îi determină şi pe capitaliştii de după 1989 să purceadă la distrugerea ei.
În 1998, la 100 de ani de când a început să funcţio­neze, linia este preluată de SAAF (Societatea de Admi­nis­trare a Activelor Feroviare) care,                   după 3 ani, în septem­brie  2001, opreşte definitiv activitatea pe linia ferată Sibiu – Agnita. Drumul Vânătorilor Cornăţel - Vurpăr a fost închis în 1997.
În 2003 parcul rulant şi o parte din clădiri sunt preluate de alt distrugător, respectiv Societatea Feroviară de Turism care trebuia să valorifice patrimoniul turistic al zonei şi o face  în stil ţigănesc, adică,  taie şi vinde la fier vechi tot ce poate fi valorificat.
Nici SAAF-ul nu se lasă mai prejos şi în 2006 infor­mează Consiliul Judeţean Sibiu că linia ferată urmează să fie vândută la fier vechi, considerând că a­ceas­ta este cea mai deş­teaptă soluţie. Membrii CJ Sibiu n-au nimic împotrivă, Valea Hârtibaciului nefiind prea interesantă din punct de vedere economic şi cam necunoscută pentru ei din punct de vedere  turistic.
Dar n-a fost să fie pentru că s-au găsit sibieni cu minte şi inimă care au acţionat pentru salvarea acestui obiectiv  important pentru is­toria şi cultura acestor locuri. Un mare iubitor de tradiţii şi cultură, Marius Halmaghi informează Aso­cia­ţia Valea Hârtibaciu­lui, proaspăt în­fiinţată, despre intenţiile administratorului şi propune ca aceasta să solicite Direc­ţiei de Cultură a judeţului Sibiu, clasarea liniei ferate declarând-o potenţial monu­ment istoric. Directorul Vasile Crişan răspunde prompt solicitării şi având dreptul clasării pe timp de un an, blochează distrugerea liniei ferate.
A urmat o cursă contra cronometru pentru clasarea definitivă a liniei de către Ministerul Culturii ca monu­ment istoric.

Marius Halmaghi, preşe­dintele Asociaţiei Ecomuzeul Regional Sibiu,

 iniţiază împreună cu Aso­ciaţia Valea Hârtibaciu­lui, colectarea de semnături pentru salvarea liniei şi peste 5000 de hârtibăceni şi sibieni semnează pentru stoparea distrugerii. Curceanu Marius, în calitate de preşedinte al Asociaţiei Valea Hârtibaciului, bate de nenumărate ori drumul Agnita-Bucureşti şi la uşile ministerelor, cu memorii şi documente justificative. Inginerul Mihai Blotor este solicitat să facă releveele construcţiilor, o activitate prin care acesta se îndrăgos­teşte de Mocăniţă şi nu o mai părăseşte. Toate construc­ţiile de la Agnita la Sibiu sunt fotografiate de Marius Halmaghi şi Ilarion Bârsan.

Memoriile însoţite de listele cu semnături,

 de relevee şi fotografii, determină Ministerul Culturii să declare în mai 2007 linia ferată îngustă Sibiu – Agnita, monument istoric de cat. B şi aceasta nu mai poate fi distrusă de administrator.
Pentru reînvierea Mocă­niţei se înfiinţează A.D.I. „Consorţiu de Dezvoltare Interregională Sibiu –Agnita” cu scopul de a prelua  linia de la SAAF dar aceasta nu vrea să renunţe şi acceptă doar o concesiune pentru care ADI să plătească o redevenţă timp de 29 de ani. Având promisiunea că trans­ferul se va face mai repede, contractul de concesiune este acceptat.

Între timp  Societatea Feroviară de Turism

 a valo­rificat la fier vechi potenţialul turistic, adică locomotive şi vagoane iar Consorţiul e nevoit să cumpere de la negustorii de fier vechi patru  vagoane ne­distruse în totalitate. Ajutorul financiar pentru recuperarea acestora a venit de la Fun­daţia "Mihai Eminescu" Trust.

La ora actuală

Consorţiul încearcă diferite modalităţi de a găsi finanţare pentru refacerea liniei ferate dar singurii care activează pe linie sunt voluntarii de la Asociaţia „Prietenii Mocăniţei”.
Înfiinţată în vara anului 2008, asociaţia, al cărei preşedinte este Mihai Blotor, este formată din tineri cu spirit şi suflet mare care în timpul liber repară vagoane, curăţă linia de vege-t­aţie, înlocuiesc traverse, plimbă copiii cu motodrezina şi mai ales organizează întâl­niri şi evenimente pentru atra­gerea de fonduri şi conştien­tizarea factorilor de decizie pentru refacerea Mocăniţei.

Un sprijin important

 l-au găsit în Marea Britanie, unde au văzut cum funcţio­nează asemenea trenuri, au învăţat cum se repară şi întreţine linia ferată şi vagoanele dar în mod deosebit şi-au câştigat admiraţia şi prietenia unor asociaţii similare cu care colaborează. Acolo s-a înfiinţat Asociaţia SARUK, abreviere de la numele „Sibiu, Agnita, Railwai U.K. suport grup” ai cărei voluntari au venit şi au muncit la repararea liniei ferate dintre Cornăţel şi Hosman. Au o relaţie deosebită cu Daniel Morgan, preşedintele Fede­raţiei Europene a Căilor Ferate Turistice şi Muzeelor Feroviare şi cu Paul Brum­mell am­basadorul Marii Britanii în România care l-au însoţit pe Mihai Blotor la Ministerul Transporturilor pentru transferul liniei către autorităţile locale ale jude­ţului Sibiu.

Lista activităţilor realizate de „Prietenii Mocăniţei”

e mult prea mare pentru a fi enumerate aici, ultima fiind în 26 şi 27 septembrie când au organizat „Zilele Mocă­niţei”, un eveniment pe care  vor să-l realizeze  în fiecare an.
Cu această ocazie a fost organizată la pensiunea Ferma Animalelor de la Cornăţel, o întâlnire a prie­tenilor  mocăniţei din Româ­nia şi din Marea Britanie unde au fost invitaţi factorii locali de decizie pentru transferarea dreptului de proprietate de la SAAF şi  SFT la autorităţile din judeţul Sibiu. La întâlnire au parti­cipat Paul Brummell amba­sa­dorul Marii Britanii, Daniel Morgan preşedintele FEDE­CRAIL, reprezentanţi ai Ministerului Transporturilor, Ionel Vişa preşedinte al Con­sorţiului Mocăniţa, Valentin Aldea primarul comunei Roşia şi mulţi alţi invitaţi. Din partea Consiliului Judeţean Sibiu nu a onorat nimeni invitaţia.

În expunerile lor, amba­sadorul Marii Britanii

şi preşedintele FEDE­CRAIL i-au felicitat pe volun­tarii si­bieni şi i-au încurajat să-şi continue activitatea. Daniel Morgan a vorbit despre mocăniţele din Ffestiniog şi Wels Highland care au fost refăcute cu voluntari ,cu sprijin politic şi acum sunt o sursă importantă de venituri pentru zonele unde funcţio­nează.

Cea mai plăcută activitate

 a fost în gara Cornăţel unde, timp de două zile un vagon tras de o locomotivă cu aburi a şuierat din oră în oră şi a bucurat peste 1000 de adulţi, însoţiţi de copii, emoţionaţi de plimbarea  cu Mocăniţa pe o distanţă de 3,5 km. A fost cea mai elocventă demonstraţie că aceasta este dorită şi necesară pe Valea Hârti­baciului.
Cineva compara situaţia Mocăniţei cu aceea a unui copil cu părinţi vitregi care nu-l îngrijesc şi nici nu-l dau spre adopţie. Dacă l-ar putea l-ar vinde.
Din păcate cei care îl iubesc şi îi poartă grija, „Prietenii Mocăniţei” şi Consorţiul  nu-l pot adopta iar cei care au dreptul să-l adopte, respectiv Consiliul Judeţean Sibiu, nu-l vor. De ce să se complice? Poate la anul viitor.