Odată cu debutul epocii moderne şi cu apariţia statelor naţionale, corpul cetăţenesc a ţinut să întreţină sentimentul de apartenenţă şi fidelitatea faţă de statul de baştină. La fel au purces şi înaintaşii români, cei care au pus preţ pe: drapelul, imnul naţional şi ziua naţională. Din păcate cultul, dar şi ataşamentul acelor zile au mai pălit, aşa cum am constatat la „Monumentul ostaşului din toate timpurile” unde a fost marcată "Ziua Imnului Naţional". În ciuda evenimentului organizat ireproşabil de structurile militare din Garnizoana Sibiu, în colaborare cu administraţia publică locală şi Mitropolia Ardealului am avut neplăcuta surpriză să întâlnim cetăţeni pentru care simbolurile naţionale reprezintă o mare enigmă. Întrebaţi despre semnificaţia zilei răspunsurile au fost dezarmante: "este miercuri"; " păi 29 iulie"; "ziua cu cele trei ceasuri rele", "încă o zi ploioasă"; "ziua contestaţiilor la facultate" etc. Părerea de rău este cu atât mai mare cu cât majoritatea celor interpelaţi erau tineri. Dar ce să aşteptăm de la ei dacă parte din elita societăţii nu se prea învredniceşte să răspundă prezent la asemenea momente solemne. Aspectul a fost elegant menţionat în alocuţiunile oficiale, intervenţii care au constituit şi un bun prilej de a ne reîmprospăta firul istoriei noastre. Acest colaj arhivistic a fost completat de o slujbă religioasă, de partiturile interpretate de Muzica Militară şi de intonarea Imnului Naţional al României (vocal şi instrumental). Conform bunelor tradiţii militare în faţa celor prezenţi a defilat garda de onoare.."Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte, În care te-adânciră barbarii de tirani!"