După ani întregi în care a operat pe inimă copii în spitale de stat, unii dintre ei născuţi de doar o zi, chirurgul cardiolog pediatru Manuel Chira a părăsit Institutul Inimii din Cluj şi a venit la Polisano. Mărturiseşte că a făcut această alegere pentru că, în spitalul privat din Sibiu, din punct de vedere medical are tot ceea ce poate visa un chirurg cardiolog. În plus, acum este plătit ca un doctor, iar legăturile strânse pe care Polisano le are cu Spitalul AKH din Viena îi permit să facă performanţă în această ramură a medicinii. După ce în ultimii ani a putut face deplasări la congrese din străinătate doar pe banii lui, acum Manuel Chira are parte de legături mai mult decât strânse cu străinătatea  n  Operează la Polisano alături de renumitul profesor dr. Günther Laufer, de la AKH. Lunar, timp de o săptămână, chirurgul austriac poate veni să opereze la Sibiu cazuri de malformaţii cardiace rare la copii. Sunt operaţii care se fac şi în România, însă sunt atât de rare încât medicii români nu au avut prilejul să opereze decât cel mult câteva astfel de cazuri  n  Primii copii au fost deja operaţi pe cord deschis la Polisano, iar în perioada următoare, alături de Günther Laufer, vor urma şi alte intervenţii  n  În total, sunt 14 oameni, medici şi asistente, alături de profesorul Mircea Bârsan, care au venit de la Institutul Inimii din Cluj, la Sibiu, pentru a forma echipa de chirurgie cardiacă.

- Unul dintre medicii renumiţi ai AKH Viena a venit în aceste zile la Polisano. Ce înseamnă concret colaborarea dintre Polisano şi AKH Viena?

Manuel Chira: Avem parafată o relaţie instituţională cu Chirurgia Cardiovas­culară de la Spitalul AKH din Viena, respectiv cu profesorul  Günther Laufer, care este chirurg la AKH. Avem cola­borări cu acest spital, foarte cunoscut în România, cu mai multe specialităţi, şi chirurgie toracică, este o relaţie în care e implicată şi Facultatea de Medicină din Sibiu, şi cea din Viena, este un acord parafat inclusiv de Ministerul Sănătăţii.
Doctorul Laufer poate să vină, cu acordul ministerului, să opereze în fiecare lună câte o săpt[mână în Spitalul Polisano.Este o colaborare care ne onorează şi care ne duce înainte. În cadrul acestei colaborări, profesorul Laufer a venit în Spitalul Polisano a treia oară şi acum a venit concret. A văzut câţiva copii cu malformaţii cardiace foarte dificile, foarte rare, în care noi nu avem foarte mare experienţă. Am făcut operaţii de acest gen, dar mai rar, şi atunci vrem, în beneficiul copiilor, să maximizăm şansele lor şi demarăm această colaborare, de a-i opera împreună cu profesorul Laufer,cu mine, cu restul echipei de la Polisano.

- Ce vârste au copiii şi de unde sunt?

M.C.: Cel mai mic are 5 săptămâni şi cel mai mare 6 ani, sunt toţi copii cu malformaţii cardiace foarte complexe. Am luat o hotărâre în cazul fiecărui copil, unii sunt de operat, alţii sunt de investigat în plus. În continuare, profesorul Laufer va hotăr^ o dată când va veni aici şi vom opera aceşti copii, care sunt cu malformaţii foarte complexe şi cu riscuri operatorii, bineînţeles, mai mari.
Copiii sunt din toată ţara.Chirurgii cardio-vasculari nu lucrează pe zone. De exemplu, unul este din Baia Mare, unul din judeţul Alba, unul şi din Sibiu. Am şi doi copii pe care i-am operat eu, unul este din Cluj şi cel de-al doilea din Bucure`ti.

- Acest gen de intervenţii chirurgicale nu se face în România, de regulă?

M.C.:Sunt operaţii care se fac şi în ţara noastră, dar sunt foarte rare. Există malformaţii care sunt foarte rare şi spre exemplu, într-un caz, în care am hotărât să îi facem deocamdată o operaţie paleativă, eu am operat numai doi pacienţi, fiindcă este o asociere de malformaţii foarte rară. În chirurgia cardiacă, operând doar două cazuri, care pot să spun că au ieşit binişor, nu înseamnă experienţă. Experienţa este când ai făcut 50 de cazuri, 60 de cazuri, atunci poţi să spui că într-o anumită malformaţie ai o experienţă.

Polisano - divizia AKH în România

- Medicul austriac a fost la prima vizită în România?

M.C.:Profesorul Laufer este foarte cunoscut în România pentru că timp de aproximativ 10 ani a avut o colaborare cu Institutul de Boli Cardiovasculare din Timişoara. Şi la Cluj Napoca a venit în perioada în care lucram la Institutul Inimii.
El este familiar în România, este foarte cunoscut în rândul chirurgilor cardiaci din România şi încă înainte de a veni noi aici, patronul Polisano, dr. Ilie Vonica, parafase şi realizase această cola­bo­rare care, din punctul meu de vedere este un atu puternic pentru Spitalul Polisano.
Practic, Spitalul Polisano va fi divizia din România a Spitalului AKH din Viena. Această colaborare este benefică şi pentru noi, şi pentru bolnavi, şi pentru ei, care îşi doresc această colaborare şi vor să ne ajute.
De când au venit prima dată au fost foarte nerăbdători, au întrebat când ne apucăm de treabă, au fost foarte încântaţi. Au spus că un astfel de spital, atât de bine utilat, nu există nici în străinătate, aparatura este de ultimă generaţie, beneficiem cam de ce au şi ei la Viena, ca şi aparatură şi ca şi condiţii ale pacienţilor, de hotelizare şi de confort psihic, motiv pentru care sunt încântaţi de colaborare şi ei, pentru că au găsit aici un spital foarte frumos, aparatură ulttramodernă şi o echipă cu experienţă.
Spitalul mi-a oferit condiţii foarte bune ca să îmi continui meseria şi să o duc mai departe, patronul este un om care ne-a cerut din start excelenţă şi are posibilitatea să ne ofere condiţiile pentru a ne face meseria foarte bine. Eu sunt de părere că tot timpul ai de învăţat de la cei din jur, şi că poţi să înveţi, la orice vârstă, de la cei cu mai multă experienţă.
Avantajul pentru noi este că patronul este medic, este ginecolog, şi cunoaşte foarte bine problemele de care eu mă pot izbi la nou-născuţi, cu malformaţii cardiace. În plus, acest spital are o neonatologie care funcţioenază deja de 2 - 3 luni, cu personal bine calificat.

- Aţi luat decizia de a părăsi Institutul Inimii şi a veni la Sibiu. A fost o decizie dificilă?

M.C.:M-au tentat foarte mult mai multe aspecte ale ofertei Spitalului Polisano. În primul şi în primul rând pentru că am absolut tot ce-mi trebuie din punct de vedere al aparaturii şi al materialelor. Un spital de chirurgie şi un spital în general, este ca o uzină, ca un furnal la foc continuu. Dacă o zi nu îl aprovizionezi cu tot ce îi trebuie, activitatea se opreşte.
Într-un spital de stat, în ultimii ani, tot timpul au existat sincope, nu din cauza medicilor, ci din cauza sistemului care nu reuşeşte să aprovizioneze continuu spitalele de stat.
În al doilea rând, este această cola­borare cu Clinica AKH, care îmi permite să nu mă deprofesionalizez, să merg înainte, să îmi menţin contactul cu străinătatea, ceea ce în ultimii ani nu am reuşit. În ultimii cinci - şase ani mergeam doar pe banii mei la toate congresele. Spre exemplu, chirurgia cardiacă pediatrică nu are bibliografie româ­nească, iar o carte costă 300 - 400 de euro, pe care mi-o aduc din America sau din Europa. Din salariul meu de 2.800 lei la Stat vă daţi seama că nu puteam nici măcar să îmi cumpăr strictul necesar ca şi cărţi. În acest domeniu, tot timpul trebuie să fii în contact cu străinătatea şi cu ce se întâmplă în lume, deoarece în fiecare an apar operaţii noi.
În al treilea rând, sunt plătit ca un doctor, recunosc cinstit. Am ajuns la vârsta la care nu vreau să trăiesc în lux, dar vreau să am şi eu ceea ce îmi trebuie, sunt chirurg cardiac. Suntem foarte, foarte puţini chirurgi de chirurgie cardiacă. La ora actuală, oameni care fac chirurgie cardiacă pediatrică sunt trei. Nu 30, nu 300, ci doar 3.

- Cum vi se pare Sibiul?

M.C.:Îmi place Sibiul, îmi place clădirea, îmi place personalul, am venit muli de la Cluj, ne ştim, şi este tot Transilvania. Aici este seriozitatea imprimată, pe care oamenii au învăţat-o de la saşi. Chirurgia cardiacă, în special urmărirea în terapie intensivă a copilului operat, în special a nou-născutului  este o terapie care nece­sită foarte multă seriozitate. Şi nu numai din partea doctorului, ci şi a asistentelor şi a personalului auxiliar. Sunt lucruri care nu se pot face în chirurgia cardiacă. De exemplu, peste noapte la ora 4, dacă nu sunt cel puţin două- trei asistente care să stea cu ochii pe copilul operat - nu aşa că se pun pe un scaun sau aţipesc un pic, cum se mai întâmplă în alte părţi - aşa ceva nu se poate, pentru că îţi moare copilul, îl găseşti dimineaţa rece.

Ajutor şi pentru pacienţii cu bani puţini

- Ce costuri presupun acest operaţii pentru pacienţi?

M.C.:Am stabilit nişte preţuri, care, spunem noi, sunt minimum posibil, sunt câteva mii de euro, dar având în vedere că aceste operaţii în străinătate costă în jur de 20.000 euro şi noi le facem cu câteva mii, este un sistem avantajos. La copii, în funcţie de complexitatea intervenţiei chirurgicale, preţurile sunt între 2.000 şi 5.000  de euro, sunt operaţii foarte complexe, în care bolnavul stă foarte mult în terapie şi atunci costurile spitalului sunt foarte mari. Sunt mulţi pacienţi care nu au posibilitatea să plătească, de aceea am demarat inclusiv  colaborări cu băncile care să acorde rate fără dobândă, pentru ca pacientul să poată plăti în rate aceste intervenţii chirurgicale.
Am început deja să avem contacte cu Cluburile Rotary, cu diferite fundaţii, ca să ne ajute ca de serviciile noastre medicale să beneficieze şi copiii cu părinţi care nu au asemenea posibilităţi financiare. În acest fel putem să îi ajutăm pe toţi, noi suntem medici şi trebuie să facem tot posibilul să îi ajutăm pe toţi bolnavii, chiar dacă lucrăm într-un spital privat.

- De ce aţi ales chirurgie cardiacă pediatrică?

M.C.:Chirurgia cardiacă pediatrică este foarte interesantă, niciun caz nu seamănă cu altul. Spre deosebire de chirurgia cardiacă de adulţi, cea pediatrică oferă o foarte mare varietate în ceea ce priveşte morfologia bolnavului, două cazuri nu sunt la fel, nu ai timp să te plictiseşti niciodată. Întotdeauna creativitatea îţi este pusă la încercare. Ca să repari o inimă cu o malformaţie complexă trebuie să fii şi creativ. Vă spun sincer că am talent ingineresc şi îmi place să repar "motoare stricate".

- Există o legătură între aceste două ramuri, ingineria şi medicina?

M.C.:Da. Este un fel de inginerie, sigur că la alt nivel. Trebuie să ai vedere în spaţiu, să îţi poţi închipui cum poţi să pui un petec. Nu este bine nici un pic la stânga şi nici un pic la dreapta şi când e vorba de inima unui nou- născut, care este cât o căpşună, fiecare milimetru contează. Dacă l-ai pus cu 2 milimetri mai la stânga s-ar putea ca peste doi ani să ai probleme şi să trebuiască să îl reoperezi. Este o muncă de mare fineţe, dar care aduce mari satis­facţii. Sigur că şi insatisfacţiile, căci sunt şi astea, sunt foarte dureroase. Acesta este apanajul chirurgiei cardiace pediatrice, care este o chirurgie de mare risc.

Un spital nu se porneşte la cheie

- Care este cel mai mic copil pe care l-aţi operat?

M.C.:Cel mai mic copil pe care l-am operat a fost un copil de o zi, a fost vorba despre o mamă care a venit de la Bucureşti special să nască la Cluj pentru ca nou-născutul să ajungă imediat la noi, în Institutul Inimii.
Echipa din care fac parte, a profesorului Bârsan, a început să opereze primii în ţară nou-născuţi pe inimă, în anii 2000. După noi, în 2005 - 2006 a început şi Târgu Mureşul şi până în ziua de azi am rămas singurele centre care facem chirurgie cardiacă pediatrică la sugari şi nou-născuţi. Meseria aceasta trebuie făcută din pasiune, pentru că pot să fie zile întregi în care nu ajungi pe acasă şi dacă nu eşti pasionat este foarte greu.

- Când veţi opera şi nou-născuţi la Polisano?

M.C.:Am început cu copii mai măricei, astăzi am operat un copil de şase ani, iar  prima operaţie am făcut-o acum o lună, la un copil de 9 ani, aceea fiind prima operaţie de chirurgie cardiacă pediatrică într-un spital privat din România,
Nou-născuţi previzionez că vom  ope-ra după şase luni. Spitalul nu este o maşină să o porneşti la cheie, în spital trebuie să rodezi echipa să funcţioneze. Am venit 14 oameni de la Cluj, ca să îi învăţăm şi pe alţii această meserie. Sigur că activitatea de chirurgie cardiacă în-tr-un spital privat are particularităţile ei. De aceea am venit atât de mulţi, asistente, doctori, ca să înveţe împreună cu noi să facem această chirurgie cardiacă să meargă şi avem toate condiţiile să facem performanţă.